Monday, 12 December 2011

Cifre

9
  
Mai intai a fost scurt-metrajul, pe care l-am vazut la editia de anul trecut a Festivalului de animatie Animest. Si in timp ce-l urmaream imi tot spuneam: "wow, asta e atat de misto incat ar merita sa fie facut lung metraj", fara sa stiu ca deja exista. Sapand si investigand, am aflat ca filmuletul scurt reprezinta de fapt proiectul de diploma al lui Shane Acker, pentru care a primit si nominalizare la Oscar, inainte de care lucrase la animatie si pentru Lord of the Rings. Patru ani mai tarziu, a avut ocazia de a-si dezvolta ideea si pe 9.09.2009 a aparut lung metrajul...9, ce a atras nume destul de grele: Tim Burton producator, casa de productie  care a scos Coraline, scenarista Pamela Pettler, cu care Burton a lucrat si pentru Corpsebride, iar vocile personajelor apartin unor actori precum Christopher Plummer, Martin Landau, John C. Reilly, Jennifer Connelly, Elijah Wood. 
Povestea are loc intr-o lume post-apocaliptica, steampunk, distrusa de razboiul dintre oameni si masini, vazut oarecum ca o alegorie a celui de-al II-lea razboi mondial, o lume ce reproduce atmosfera anilor '50 prin ramasitele ei (pickup-ul, discurile, muzica pe care o asculta personajele) in care se trezesc la viata cele noua... creaturi? papusi din carpe? uitati-va la chestia de pe afis si spuneti-le cum vreti, oricum numele lor sunt de fapt cifre, de la 1 la 9.  Printr-un accident, este repusa insa in functiune si masina care a distrus civilizatia, iar cele noua personaje vor lupta pentru a o elimina definitiv. Aflam din flashback-uri cum a inceput razboiul, cum au aparut papusile, ni se explica si de ce fiecare dintre ele pare sa aiba o insusire definitorie, sunt atat de asemanatoare fizic dar atat de diferite ca temperament.
Daca la nivelul scenariului filmul este putin cam diluat, ca realizare artistica (si nu l-am vazut 3D, am inteles ca este si mai si) mi se pare exceptional: totul, de la scena de desfasurare a unei parti a actiunii (o catedrala in ruine), lumini si umbre, culorile reci in perfecta armonie cu lumea pe care o ilustreaza, pana la accesoriile mecanice sau ramasitele vechii lumi (o casca de soldat, de exemplu), atmosfera oarecum suprarealista, denota acuratetea si atentia minutioasa pentru detaliu. Vizual, nu am ce sa-i reprosez. In schimb, parca as fi vrut sa aduca ceva in plus la nivelul actiunii si al realizarii personajelor. Daca scurt-metrajul (pe care l-am gasit aici, ca idee, fiindca animatia e mult mai lucrata in versiunea lunga) avea o nota de poezie si mister, dand senzatia confruntarii cu un soi de dublu (cainele mecanic are si el un 9 pe spate), si nu contura personaje, filmul in schimb, desi dispune de toate posibilitatile (omuletii vorbesc, apar toti, de la 1 la 9 si au timp suficient sa-si exprime personalitatea), parca s-a temut sa se indeparteze prea mult de ideea de baza, sa o dezvolte, ca nu cumva sa o strice. Oricum, ca impact vizual e frumos tare, asa ca trecem cu vederea! Nota... 9.

No comments:

Post a Comment