Thursday, 8 December 2011

Postmodernism victorian


Jeffrey Eugenides - Intriga matrimoniala

Cu Jeffrey Eugenides a fost dragoste la prima vedere, la prima citire adica, si anume odata cu Middlesex. Entuziasmul a ramas neclintit si dupa Sinuciderea fecioarelor, chiar daca vazusem inainte filmul si de obicei o ecranizare tinde sa-mi contamineze perceptia despre o carte. Invers cu atat mai mult este valabil, nu prea s-a intamplat sa apreciez o ecranizare daca am citit inainte cartea. Aici insa, mi-au placut ambele. 
La numai o luna de la aparitia sa in Statele Unite, The Marriage Plot a fost tradus si in Romania, ma bucura promptitudinea editurii Polirom.
Este clar ca tema centrala a cartilor lui Eugenides este identitatea sexuala, de la cea genetica, discutata cu atata acuratete in Middlesex, cartea care i-a adus premiul Pulitzer, pana la definirea si acceptarea diferentelor dintre barbati si femei, cu care se confrunta si eroii din Intriga matrimoniala. 
Actiunea romanului este plasata la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, moment care coincide pentru eroi cu terminarea studiilor, trecerea catre varsta adulta, asumarea unui statut si a unor alegeri in viata, dorinta de a deveni responsabili. Mitchell, Madeleine si Leonard studiaza la Brown University, aceeasi la care si Eugenides insusi si-a facut studiile.
Intriga matrimoniala reprezinta tema centrala a romanului clasic. Este vorba despre framantarile unui personaj feminin care trebuie sa aleaga intre doi barbati din viata sa. In cele din urma, unul dintre ei va fi preferat si totul se incheie cu casatoria lor. Un profesor al lui Madeleine rezuma inca de la inceputul cartii intentiile autorului: "romanul ca gen literar atinsese apogeul cu intriga matrimoniala si nu-si mai revenise niciodata dupa disparitia acesteia. Pe vremea cand succesul in viata depindea de mariaj, iar mariajul depindea de bani, romancierii aveau despre ce sa scrie. Marile epopei erau despre razboi, romanul despre mariaj. Egalitatea intre sexe, o victorie pentru femei, avusese efecte dezastruoase asupra romanului. Iar divortul ii daduse lovitura de gratie. Ce importanta mai avea cu cine se marita Emma daca ulterior ea ar putea intenta divort? (...) Unde sa mai gasesti o intriga matrimoniala in ziua de azi?" Daca ma intrebati pe mine, as zice ca pretutindeni, chiar si in Twilight, filmul acela prost cu fata cea expresiva ca o piatra, vampirul si varcolacul.
Avem deci un roman de dragoste bazat pe unul dintre cele mai vechi clisee ale genului, triunghiul amoros, ce reinterpreteaza intriga matrimoniala intr-o epoca a emanciparii sexuale, a feminismului si afirmarii identitatii.
Toate problemele eroinei noastre, Madeleine, apar in momentul cand ea, o pasionata de literatura victoriana, de Jane Austen si surorile Bronte, intra in contact cu logica rigida a structuralismului. Colegii sai citesc si citeaza din Derrida, Barthes, Eco, opun ratiunea sentimentului, asa ca si ea va incerca sa se inscrie in tendinta epocii, facandu-si un idol din Barthes (al carui nume nici nu stia cum se pronunta cu putin timp inainte), dar alegand drept carte de capatai una dintre lucrarile sale in care vedem mai degraba eseistul decat teoreticianul, cu al carei personaj se identifica,  astfel ca il poate recepta trecandu-l prin grila propriilor emotii,  adaptandu-l sentimentelor si situatiei sale. Este vorba despre Fragments d'un discours amoureux.
Oricat ar incerca sa creeze o aparenta de normalitate, de integrare sociala, eroii merg tot timpul impotriva curentului: Madeleine se indragosteste intr-o perioada cand semiotica distruge conceptul de dragoste, casatorindu-se cand casatoria nu mai inseamna mare lucru, punandu-si viata in slujba unui barbat intr-o vreme cand femeile incearca sa schimbe perceptia despre rolul lor traditional. Mitchell, prietenul ei din copilarie, care o considera femeia vietiii sale, incepe si el un proces de respingere a instinctelor, pe fondul unui misticism din ce in ce mai pronuntat, ce il va purta din Franta in India, ca voluntar in serviciul Maicii Tereza, in timp ce Leonard renunta la orice mecanisme de protectie, adancindu-se in depresie clinica.
Ideile sunt dezvoltate intr-o permanenta alternanta de planuri, intr-un joc al salturilor in timp, intre prezent si trecut, si in spatiu, din America pana in India, intr-o intersectare a planului literar cu cel metaliterar. Naratiunea riguroasa, eleganta, ironica, face din Intriga matrimoniala o carte frumoasa, pe care am citit-o aproape dintr-o suflare, chiar daca subiectul este probabil unul dintre cele mai vechi posibile in literatura. In plus, citisem si Libertate de Frentzen acum ceva timp, si n-am putut sa nu ma mir de atatea coincidente de teme: depresia, triunghiul, mediul familial lipsit de afectiune... Ma indoiesc ca unul dintre autori s-a inspirat de la celalalt (Libertate a aparut acum un an) prefer sa cred ca marile minti gandesc la fel. Oricum, pentru stil si modul in care integreaza in literatura informatii stiintifice, facandu-ti de exemplu simpatice doua celule haploide ce plutesc in solutia de agar-agar (chiar daca pentru povesti de genul asta tot Middlesex ramane inegalabila), cred ca Eugenides putea sa rescrie nu numai o intriga victoriana sau cartea de anul trecut a lui Frentzen, ci si Capra cu trei iezi, ca tot ar fi iesit o minunatie. Si iata cum dovedeste inca o data ca intriga matrimoniala ramane, si la peste 200 de ani, la fel de actuala si plina de potential literar.

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.