Thursday, 22 December 2011

Povestea unei vieti


M. V. Llosa - Visul celtului


Adevarul e ca imi place mult mai mult Llosa atunci cand scrie fictiune, sunt cartile in care isi arata cu adevarat talentul urias,  dar cum implicarea in viata politica si sociala este o latura deloc neglijabila a personalitatii si operei sale, nu refuz un reportaj bun... caci asta este Visul celtului, un reportaj despre o personalitate care imi era necunoscuta pana acum, Roger Casament (1864-1916), diplomat britanic devenit nationalist irlandez, luptator pentru independenta si impotriva colonialismului. Evident, ideal ar fi fost sa imbine cele doua aspecte intr-o fictiune biografica de talia Sarbatorii Tapului, dar pentru Celtul nostru se pare ca a ales o cale mai simpla, mai directa si mai lipsita de ornamente literare.
Povestea incepe in inchisoarea Pentonville, unde Casament, in asteptarea sentintei, afla ca Scotland Yard-ul i-a gasit jurnalul, lucru ce ar putea avea o influenta nefasta asupra viitorului sau. Ne intoarcem apoi in timp, in copilarie, moment cand, pasionat de expeditiile marilor navigatori, viseaza sa calce pe urmele lui Livingstone, atras de mirajul unor locuri indepartate, necunoscute. Visul i se va indeplini, caci va deveni consul in Congo, dar planurile sale idealiste de a-i civiliza pe africani, de a-i scapa de boli si ignoranta, vor fi spulberate. Luand parte la o expeditie a lui Stanley, finantata de regele Belgiei, va da piept cu realitatea dura a unei lumi pe care nu o cunostea: indigenii semnau contracte intr-o limba pe care nu o intelegeau, punandu-si pamanturile si mana de lucru la dispozitia exploatatorilor, facand obiectul unui comert lipsit de scrupule, cu recrutari fortate, pedepsele pentru nesupunere mergand pana la tortura si crima. In lupta sa de denuntare a ororilor din Congo ajunge sa o cunoasca pe scriitoarea Alice Stopford Green, in casa careia intra in legatura cu ziaristi, poeti, pictori, politicieni contestatari ai imperialismului, militanti pentru autonomia Irlandei. Experienta congoleza l-a facut mai lucid, dar si mai nefericit. Nu epidemiile cauzate de boli erau cele care ucideau bastinasii, ci una mai cumplita, a lacomiei, cruzimii, exploatarii. Intelege ca Irlanda, ca si Congo, este o colonie, si in perioada revenirii din Africa se va transforma in nationalistul care avea sa ramana pana la moarte, considerand ca singurul mod de obtinere a independentei este lupta.
O noua numire de consul il va duce in Amazonia, unde va observa aceeasi discrepanta intre atitudinea oficiala, impotriva abuzurilor, si realitatea faptelor. Indigenii folositi pentru exploatarea cauciucului sunt tratati cu aceeasi cruzime, femeile sunt luate ca sclave si atunci cand nu ajung intr-un bordel se pot numi fericite ca slujesc unei familii albe, cu drept de viata asupra lor. Imaginea generala despre bastinasi este aceea ca sunt forme inferioare de viata, mai apropiati de animale decat de oameni.
Toate aceste experiente traumatizante il transforma radical pe eroul nostru si ii vor aduce acuzatiile de tradare, bazate pe dorinta sa ca Germania sa castige razboiul, pentru ca Irlanda sa fie mai aproape de independenta.Casament nu este un anti-patriot britanic, ci un patriot irlandez care-si urmeaza idealurile cu orice pret. Cartea reprezinta un potret atent, minutios, capabil sa redea complexitatea unui personaj, cu visele si fragilitatea sa, cu calitatile lui, cu o mare iubire pentru o natiune cu ale carei interese se identifica. Nu este un super-erou, ci un personaj uman, cu limitele si slabiciunile sale, controversat sau dispretuit, iubit sau tradat de apropiatii sai. Bolile il vor macina de-a lungul intregii vieti adulte iar orientarea sexuala isi va pune amprenta asupra perceptiei semenilor. Despre jurnalul sau inca nu s-a aflat cat a fost realitate si cat inscenare, iar daca a fost intr-adevar scris de el cat a fost adevar si cat fantezie erotica, vise asternute pe hartie pentru a-i canaliza frustrarile, pentru a-l ajuta sa infrunte mai departe societatea. Dar indiferent ce continea, insemnari reale sau material de propaganda creat de acuzatorii sai, el a contribuit mult la influentarea opiniei publice, adaugand acuzatiilor de tradare a tarii o imagine, probabil deformata, a unui homosexual si pedofil. Mult timp figura lui Casament a ramas in uitare, pentru a fi intr-un tarziu reabilitata, dar o aura de mister ramane sa pluteasca asupra unui personaj putin cunoscut al istoriei.
Dincolo de valoarea literara, discutabila in contextul operei lui Llosa dar pe deplin justificata in contextul general al literaturii, cartea rezista prin valoarea de document istoric si, deloc neglijabil, prin capacitatea de a mobiliza, prin exemplul unui luptator impotriva nedreptatii sociale si a retoricii ipocrite a celor care incearca sa faca problemele cat mai putin vizibile in loc sa le rezolve. Ne place sa credem ca traim intr-o societate din care cruzimea si exploatarea umana au disparut, dar nu este asa. Si vazand Africa sau Amazonia prin ochii lui Casament nu poti sa nu te gandesti ca in Asia milioane de oameni muncesc in continuare in conditii mizere,  peste 10 ore pe zi, pentru salarii mult sub nivelul pietii, iar societatile occidentale profita din plin, mutandu-si productia acolo: mana de lucru ieftina, harnica, docila, ce si-ar putea dori mai mult?! Iar neocolonialismul manifestat in ultimii ani  in tari din Africa si Asia nu este pana la urma tot o forma a vechiului colonialism din vremea lui Casament? Ca si atunci, motivele expuse pentru a justifica interventiile din Irak, Afganistan, Libia nu sunt intotdeauna cele reale. Sau cum spunea Mark Twain, "History doesn't repeat itself, but it does rhyme".

No comments:

Post a Comment