joi, 12 ianuarie 2012

Cand scopul nu scuza mijloacele

Machine Gun Preacher (2011) 

Inspirat din cartea Another Man's War: The True Story of One Man's Battle to Save Children in the Sudan, filmul prezinta povestea vietii lui Sam Childers, fost biker si consumator de droguri, care si-a facut un scop in viata din salvarea copiilor afectati de razboiul civil din Sudan, adapostiti de raidurile fortelor de gherila ale LRA  in orfelinatul construit de el insusi.
Omul este cu adevarat exceptional, si tocmai de aceea merita o soarta cinematografica mai buna, mai ales ca ii ofera filmului ingredientele necesare pentru a deveni un candidat la Oscar: un personaj care trece printr-o transformare profunda, bine interpretat de Gerard Butler si o poveste umanitara menita sa emotioneze si sa atinga sensibilitatile oricarui juriu. Reuseste insa sa esueze lamentabil la nivelul scenariului. 
Trecand peste propria-mi viziune asupra religiei, pe care nu este nici locul, nici momentul s-o afisez, peste faptul ca nu pot sa inteleg cum o schimbare radicala a convingerilor personale poate avea loc doar pentru ca "asa mi-a spus God sa fac", ca unii ajung sa-l transforme pe Doamne-Doamne in unicul resort declansator al umanitatii din ei, trecand si peste faptul ca insasi ideea de protectie divina se dovedeste neputincioasa in fata realitatii africane iar Biblia va trebui sa fie inlocuita cu arma, regizorul Marc Forster a reusit contra-performanta de a face un film lung, plictisitor ce constituie un deserviciu cauzei pentru care pledeaza. Si uite asa avem, in loc de un film de Oscar, un film de evitat...
Scenele cu predicatori (cea in care are loc convertirea lui Sam si apoi cele in care el insusi predica, culminand cu inmormantarea bunului sau prieten, ceva de genul: "va asteptati sa spun ca God a dat fiecaruia un rost pe lume, etc. etc.? Ei bine, nu voi spune nimic din toate astea") sunt prea lungi si neconvingatoare, se debiteaza banalitati care nu vad cum ar putea sa marcheze sufletul cuiva, in cadrele in care Sam ajuta la construirea adaposturilor pentru refugiati bastinasii din jur ies prost, toti stau si se uita, doar albii muncesc, toate transformarile personajului, de la ticalosul initial la predicator, de la predicator la revoltatul violent si inapoi la ingerul protector al copiilor sudanezi sunt tratate cu extrema superficialitate, schimbarile au loc in urma unor replici deloc memorabile, iar intelepciunea suprema pare sa o detina un copil de 7-8 ani care-l ajuta pe Sam sa treaca peste momentele de  frustrare si furie necontrolata si sa-si continue misiunea salvatoare.
Poate ca Butler a simtit miros de Oscar cu rolul Sam Childers, dar ma tem ca in ciuda eforturilor sale nu va fi acum, "beneficiaza" de un scenariu prea prost pentru a conta in cursa. Leo di Caprio, poate a patra oara este cu noroc ;)
Chiar imi pare rau de filmul asta, ca material ar fi fost, ideea de joaca de-a Biblia si pusca m-ar duce mai degraba cu gandul la o abordare in genul Tarantino, dar daca vrei intr-adevar sa faci un film serios, grav, convingator, nu prea exista cale de mijloc, iti iese sau nu. Lui Forster nu i-a iesit, asa ca puteti scuti doua ore din viata de plictiseala de a viziona un film sub-mediocru, care nu se ridica deloc la inaltimea subiectului.
As fi trecut peste orice discutie privind calitatea filmului daca producatorii ar fi aratat un interes real fata de situatia din Sudan transferand toate incasarile cauzei pe care o prezinta in film... dar nu, e doar un alt film de propaganda despre cum sa aratam ca ne pasa cand de fapt singurul lucru despre care ne pasa este in ce masura o astfel de poveste ne poate aduce castig... se afla cam in situatia prietenului bogat caruia Sam ii cere bani pentru constructia orfelinatului, multa ipocrizie si umanism de fatada, incercarea de a afisa sentimente nobile nesustinute de convingeri care sa duca la un rezultat pe masura subiectului.
Poate ca unora va reusi sa le pacaleasca ochiul critic cu mesajul, fiindca nu se poate spune ceva rau despre un film atat de moral, atat de inaltator... Ei bine, ba se poate, o cauza nobila nu scuza intotdeauna modul in care este propovaduita. Iar pe filmul asta nu-l scuza nimic in afara de Butler, prea putin, prea firav pentru ca spartanul nostru sa iasa biruitor din lupta solitara impotriva unei armate formate din regizor, scenaristi, producatori, etc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.