Saturday, 3 November 2012

Un vis de vara

Se facea ca era soare, culorile lacurilor bateau intr-un verde-albastrui ce incanta privirea, stuful si papura cresteau la umbra coniferelor, ratele convietuiau pasnic cu pestii ce inotau in siajul lor si racii incercau inutil sa se ascunda printre radacinile copacilor crescuti in apa incredibil de limpede a lacurilor ce se revarsau unul in altul printr-o splendida insiruire de cascade. 
(Mai multe imagini aici).
Si de toata minunatia asta, responsabil ar fi tuful calcaros, a carui porozitate permite apei sa treaca prin pragurile create si sa formeze alte si alte cascade.

Apoi, din imbratisarea valurilor cu piatra arida si arsa de soare a muntilor, a rasarit o mandra cetate, Ragusa pe numele ei, ce a pus un zid de netrecut in calea invaziilor, aducandu-i faima de loc imposibil de cucerit dinspre mare.



Dincolo de mare, parca este si mai mult soare, si mai alb, si mai bleu...

dar si negrul este mult mai intunecat iar aburul ce iese din micile cratere ale Etnei amintesc in permanenta ca bestia nu doarme niciodata si oricand este gata sa-si reverse furia asupra oamenilor...



 ... asa cum a facut-o acum doua mii de ani confratele sau de la nord, Vezuviu:
Fiindca, dupa cum spunea o inscriptie de pe un munte in flacari pozata in goana masinii pe autostrada de cosmar Reggio Calabria - Napoli ...
In visul meu mirosea a lamaie si vocea lui Pavarotti fredona Torna a Surriento
si ma indemna sa uit de murdarul, dubiosul si dezamagitorul Napoli clatindu-mi privirea cu si mai mult albastru
pentru a adauga apoi si alte nuante: 
E doar un alt vulcan, nu noroios, ci sulfuros.

Si vine un moment cand "my dark passenger" are nevoie de liniste si reculegere,
de adunarea fortelor pentru a putea sustine turnul cel inclinat. Probabil il stiti, l-ati vazut in atatea poze, dar urmariti gimnastica personajelor de pe pajiste (strajuita din toate partile de inscriptii cu "nu calcati pe iarba", dar stiti ca ginta latina faca reguli ca sa aiba ce sa incalce :P) ce incearca sa-si gaseasca o pozitie cat mai buna. Parea un parc chinezesc in care fiecare isi facea constiincios exercitiile de daoyin:

Visul m-a purtat mai departe pe un pod de aur, daca tin cont de cantitatea de metal stralucitor ce se afla acum in interiorul a ceea ce in Renastere era locul unde se aflau atelierele aurarilor, intr-un arc peste timp si peste Arno
ce s-a continuat cu o calatorie in timp, in "orasul celor 100 de turnuri" unde am ajuns in plina procesiune medievala. Iar acest Dante ce recita intreaga "Divina Commedia" era foarte convingator:
Asemenea lui, v-am spus si eu povestea unei veri din care am omis mai multe etape, nu pentru ca nu si-ar fi avut locul intr-un vis frumos, ci pentru a nu-l face prea lung, prea imposibil de crezut, prea iluzoriu, chiar si pentru mine.


2 comments:

  1. Din ce in ce mai bine (ma facusi de ascultai si Pavarotti!). Multumesc de plimbare (stii ca eu ma plimb prin pozele altora si le ador pe-alea din calatorii). De unde e poza "7 din 22" si de ce-si fac toti acoperisuri d-alea? 's musulmani?

    ReplyDelete
  2. Alberobello, Puglia, la vreo 50 de km de Bari. Aia sunt "trulli", destul de raspanditi prin zona, construiti prin secolul XVI, initial ca un fel de bordeie in care traiau taranii si-si depozitau uneltele. Sunt mai multe teorii despre cum au aparut, de ce preferau sa-si construiasca asa casele, una dintre ele spune ca pentru evitarea impozitelor pe casa. Comunicau intre ele prin fum si cand veneau controalele era suficient sa scoata o singura caramida pentru ca intreaga constructie sa se prabuseasca. "Care casa? n-am decat un morman de pietre :))". Dupa ce plecau cu controlul,le reconstruiau repede, erau foarte stabile, rezistente, pastrau racoarea vara si caldura iarna. Acum trullii sunt inscrisi in patrimoniul UNESCO, unii sunt locuiti, altii inchiriati turistilor, altii au devenit magazine de suveniruri sau restaurante.

    ReplyDelete

Note: only a member of this blog may post a comment.