Tuesday, 16 April 2013

La plimbare cu Saramago

José Saramago - Calatorie prin Portugalia

Portugalia este unul din locurile unde visez sa ajung candva. Si daca nu am facut-o inca direct, ma bucur ca am reusit sa o vizitez prin puterea imaginatiei. Si ce ghid mai bun mi-as fi putut dori in aceasta calatorie decat unul inzestrat nu numai cu harul povestirii si eruditie, dar si cu capacitatea de a privi adanc in sufletul oamenilor si al locurilor, cu disponibilitatea de a asculta, de a analiza detaliile ce scapa de obicei ochiului grabit al turistului, cu o mare capacitate de a exprima esenta unei natii. 
In calatoria sa din 1979, timp de un an, Saramago si-a luat ragazul de a savura pe indelete fiecare colt, fiecare imagine, fiecare traditie sau legenda. Dupa cum marturiseste in prefata, cartea rezultata din lunga sa aventura este "povestea unui calator pe parcursul calatoriei pe care a facut-o, povestea unei calatorii care a transportat cu sine un calator, povestea unei calatorii si a unui calator reuniti intr-o contopire cautata a celui care vede si a ceea ce este vazut, o intalnire nu intotdeauna tihnita de subiectivitati si obiectivitati", o poveste formata din confirmari si revelatii, din regasiri si descoperiri, din rataciri si drumuri mai putin umblate, din bucurii si tristeti. Nu avem de-a face cu un ghid de calatorie, ci cu gandurile drumetului ce ajunge sa se identifice cu drumul, sa-l inglobeze si sa-l asimileze, transpunand sufletul portughez in propriul suflet si restituindu-ni-l sub forma acestei carti. Placerea data de orice randuri ale lui Saramago care-mi cad sub ochi este sporita de cea a descoperirii unei tari, cu traditiile, locurile si oamenii sai. 
Stiam ca noi, cei din extremele latinitatii, avem mai multe lucruri in comun decat originea limbii, insa ele se dovedesc a fi chiar si mai multe decat credeam: un anume spirit patriarhal ce domneste in satele pierdute printre coline, calusarii (la ei se numesc pauliteijos si folosesc in timpul dansului bate mai mici), ospitalitatea si disponibilitatea oamenilor de a ajuta cu o vorba sau cu un sfat drumetul ratacit, abundenta lacaselor de cult dar si a monumentelor istorice in ruina.
Experienta subiectiva este obiectivizata prin utilizarea persoanei a treia, "calatorul" fiind personajul sub ochii caruia se perinda intreaga Portugalie. Un calator care nu este strain nici de placerile oferite de o masa sau o bautura buna, nici de cele spirituale, hoinarind printre obiectivele "de bifat" si descoperiri de moment ce personalizeaza si unicizeaza experienta, fara sa-si asume vreo pretentie enciclopedica: "Deoarece calatorul nu e dator sa faca dovada de eruditie in domeniu, sa se caute in alte relatari amanuntul si rafinamentul enciclopedic. Aici este vorba despre impresii, despre ochi care cutreiera si accepta riscul de a nu capta esentialul pentru ca au fost ademeniti de accesoriu." Acolo unde localnicii nu detin informatiile dorite, imaginatia calatorului le completeaza, alcatuindu-si propriile povesti si legende ale celor vazute, transformand experienta intr-una supranaturala, precum cea a ademenirii de catre diavol intr-o biserica.
Uneori traseul urmeaza cai spontane, calatorul indragostindu-se de numele unei asezari spre care porneste fara sa stie unde-l vor duce pasii, alteori urmeaza calea unor referinte literare.
Oralitatea, colocvialitatea, vivacitatea stilului nu te lasa sa te opresti din drum, fiindca ghidul calator este mult prea fascinant. Are umor, are eruditie, poate fi cinic pe alocuri, iti istoriseste intamplari comice cu accente grotesti, precum cea a procesiunii moastelor sfantului Gheorghe de la catedrala din Braga sau povesti ramase in cronicile unor vremuri apuse.
Citind aceasta carte, te simti mai aproape de Portugalia, si cu cat te apropii ai vrea parca sa o cunosti mai bine, sa vezi cu propriii ochi Guimaraes, "leaganul natiunii", cromlehurile si dolmenele, sirurile de munti, vechi orasele purtand amprenta arhitecturii maure, castelele, panoramele despre care ne povesteste Saramago... Drumul sau ii este la fel ca si scrisul: uneori drept, alteori sinuos, capatand forma unor volute, cu divagatii, reveniri, detalii surprinzatoare aparute de unde nu te astepti, mii de azulejos multicolore ce-ti pun in fata o poveste creata din impletirea realitatii cu legenda, ce te indeamna sa vrei sa ajungi sa le privesti cu ochii tai, sa-ti creezi propria poveste, cat mai poti, cat mai e timp, fiindca, asa cum ne spune Saramago, "Calatoria nu se sfarseste niciodata. Doar calatorii se sfarsesc".

No comments:

Post a Comment