Saturday, 4 May 2013

1 mai la Vama Veche

28 aprilie - 3 mai 2013

La inceput a fost linistea... Acea Vama de acum 10-15 ani pe care o caut de fiecare data, cand erai numai tu si marea, cand tipetele pescarusilor si soaptele valurilor nu erau acoperite de racnetele vreunui betiv sau de urletele isterice ale vreunei pustoaice doritoare de atentia intregii plaje, cand Stuful nu capatase inca un nume si era cunoscut dupa numele lui Ovidiu, un personaj ce-si face aparitia din ce in ce mai rar, poate dezamagit si el de transformarea unui loc de liniste si meditatie post-bahica intr-o discoteca unde feromonii adolescentini clocotesc in aer, cand plasticul si celuloza nu acaparasera inca nisipul... 

A fost frumos, dar a durat putin... Mai intai, si-au facut aparitia invadatorii media in cautare de stiri, continuand sa repete ca niste automate stricate in fiecare an aceleasi texte, incercand sa umple spatiile goale ale unor jurnale obosite si cliseizate: "Mii de turisti dornici de distractie au luat si in acest an cu asalt plajele din Mamaia si Vama Veche etc. etc...." Si ce pacat ca nu s-a inecat nimeni, nu a fost nimeni omorat de abuzul de alcool, nici macar vreo incaierare mai serioasa care sa aduca ceva rating in plus nu s-a produs. In rest, de ce si-ar dori cineva sa vada in fiecare an acelasi lucru?! Nu ma intrebati, nu inteleg si in general prefer stirile online celor teve.
Apoi, pe 30 aprilie seara, au inceput sa curga... Si nu ma deranjeaza atat aglomeratia, ar fi absurd sa revendic un loc public pentru mine, cat genul de persoane care au inceput sa populeze Vama in ultimii ani... Daca fiecare ar sta in patratica lui si ar respecta si dreptul celor din jur la propriul mod de a se distra sau relaxa, dezlantuindu-se doar in spatiile special amenajate (radem, glumim, dar in incinta, da?!), ar fi bine. Dar cu nepasarea varstei cand crezi ca totul ti se cuvine, iau in posesie intreaga plaja, incercand sa atraga atentia tuturor, fara sa constientizeze ca nu au de spus nimic interesant pentru cei din jur, ca altii nu tin neaparat sa afle fragmente din insignifianta lor viata sau cine cu cine s-a cuplat sau cat au baut ieri si cum s-au manifestat. I don't give a damn shit about their pathetic life lipsita de orice preocupare mai interesanta, de orice pasiune sau inteles in afara satisfacerii instinctelor si nevoilor primare. Si mai ca-mi vine sa cred ca e un semn de batranete, desi nici acum vreo 10-15 ani n-as fi avut vreo toleranta mai mare la nesimtire... Am perceput mereu distractia putin altfel decat majoritatea.
Ziua de 1 Mai s-a desprins din ceturile rasaritului cu barca pescarilor indreptandu-se spre plasele din larg
in timp ce peste plaja se lasase o negura ce m-a facut sa cred ca nu voi reusi sa vad rasaritul in singura zi in care mi-am propus sa-l astept.
Dar a disparut repede si, ca in fiecare zi, cand n-a existat nici o umbra de nor pe cer, soarele si-a facut aparitia, mai intai sovaitor, luminand resturile unei nopti in care muzica a bubuit din toate partile (da, chiar si in sensul asta dreptul la liniste mi-a fost confiscat acolo unde o imbratisam cu atata entuziasm)
apoi curajos, luminandu-ne noua drumul spre o noua zi
si trasandu-le pescarilor incarcati cu vietatile marine ce aveau sa faca deliciul vizitatorilor cherhanalei o poteca de raze.
Desprinsi din ceturile ce ezitau sa se retraga din calea soarelui, parca erau vikingii punand prima oara piciorul pe tarmul Angliei (se cunoaste ca am inceput sa urmaresc seria  Vikings).
Culorile rasaritului s-au transformat in cele ale unei alte zile luminoase.
 
Si asa a trecut timpul, zi dupa zi, fara sa inteleg cand si cum s-a terminat, ramanand cu bucuria intalnirii cu marea, dar si cu regretul ca prea multi dintre cei care nu ar trebui s-o intalneasca au fost acolo in acelasi timp cu mine. 
Asa ca "dragi" televiziuni, de pe plaja luati drumurile supermarketurilor, pentru a ne da stiri interesante si absolut unice despre "cum se pregatesc romanii"... sa pasca, stiti voi, aveti notitele de anul trecut.

No comments:

Post a Comment