Friday, 20 September 2013

Povestiri scrise la comanda

Javier Marías - Cand eram muritor

Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, care nu ar admite in ruptul capului ideea ca ar scrie pentru bani, desi in momentul in care se hotarasc sa traiasca din scris exact asta fac, Marías nu are nici un complex sa recunoasca ca povestirile din volumul de fata, cu toate limitarile cauzate de un anumit spatiu de publicare sau de anumite cerinte ale "clientilor", au fost scrise la comanda. Publicate in diverse reviste intre anii 1991-1995, ele nu sunt un motiv de rusine, dimpotriva, autorul argumenteaza pe buna dreptate ca multe dintre operele cele mai durabile ale secolelor trecute au fost, in special in pictura si in muzica, "rezultatul comenzilor sau al unor stimulari mai prozaice si mai servile". 
Poate ca in carticica aceasta ce contine 12 povestiri (necalatoare) nu il gasim pe Marías in cea mai buna forma, dupa cum recunoaste printre randurile prefetei chiar el. Este drept ca trebuie sa-l intereseze subiectul pentru a putea broda pe marginea lui, dar un subiect sugerat din exterior, care implica si un termen de predare, nu are timp sa dospeasca si sa rezoneze cu structura scriitorului ca atunci cand provine din propria imaginatie, din framantarile si impulsurile interioare.
Pe de alta parte, pentru cine nu l-a citit pana acum si vrea sa-si faca o idee, poate fi un inceput; exista riscul sa nu fie foarte incantat, dar tot e un punct de pornire in explorarea lumii stranii, incarcate de misterul inca neintamplatului iminent, ce planeaza asupra intregii sale opere. Daca i-ati citit romanele, veti considera poate aceste povestiri monotone si redundante. Nu m-am putut impiedica sa nu observ o reciclare a temelor din romanele sale, ca de exemplu In calatorie de nunta, o povestire ce reia chiar pasaje din Inima atat de alba, detalii repetitive, reluate in doua sau mai multe povestiri, precum acela al butonilor purtati la camasa ca un semn al unei distinctii anacronice, desuete sau personaje recurente, cum ar fi sotia naratorului, Luisa. Alteori, personajele nu trec neaparat dintr-o povestire in alta, dar au un fir care le leaga. Putem crede ca garda de corp care se pregateste sa-si ucida angajatorul este, intr-o alta etapa a vietii, acelasi care protejeaza o tanara dezechilibrata de propriile-i impulsuri sinucigase si, esuand in misiunea lui, concediat, devine actor de filme porno. 
Insa ceea ce uneste cu adevarat aceste povestiri este prezenta fantomatica a unor personaje care, la un moment dat, mor. Unul dintre ele este chiar vocea narativa din povestirea ce da titlul culegerii: "pe cand eram muritor, e atat de mult de atunci, acolo unde timpul mai exista inca" si singurele detalii care aveau relevanta erau cele perceptibile direct, pe cand timpul se desfasura in prezent si nu avea un "inainte" si un "dupa" ce scapa intelegerii imediate pentru a capata sens abia in cea eterna, aceea a nesfarsitei rememorari omnisciente a fiecarei clipe, viata se desfasura in franturi de puzzle imposibil de cuprins de subiectivitatea celui implicat, pe care abia ceilalti, cei ramasi, le pot pune uneori cap la cap, dupa cum va face eroul din "Sange pe lance", cand afla ca cel mai bun prieten, homosexual, a fost gasit ucis cu o lance, avand alaturi, pe pat, o prostituata, stiut fiind ca nu intretinea relatii cu femeile. 
Fiecare fragment are ceva morbid, macabru insa Marías arata ca poate construi si pe spatii restranse, reusind sa dozeze misterul, sa construiasca tensiunea, sa gaseasca de fiecare data rezolvari neasteptate, fiindca adevarul este intotdeauna umbrit de aparente inselatoare si viata este alcatuita dintr-o succesiune de coincidente si ambiguitati care uneori se lasa descifrate abia dupa moarte. Alteori, nici atunci.

No comments:

Post a Comment