Stiam ca natia asta sud coreeana este foarte buna pe genul horror si ca producatorii americani stau tot timpul cu lupa atintita asupra ei pentru a-si gasi infinite resurse de remake-uri. Si de fiecare data esueaza cu brio, nu stiu cum se face... Sa fie de vina briza venita dinspre raul Han, cel populat cu monstri si, dupa cum vom vedea in filmul de fata, cu un Robinson Crusoe contemporan?! Sa fie de vina modul in care regizorii si scenaristii cu ochii oblici reusesc sa surprinda esenta naturii umane conturand personaje iesite din tipare si fara sa apeleze la clisee de scenariu ieftine? Tineti-va bine, filmul de fata se afla si el in vizorul hollywoodian, asa ca vedeti-l cat mai aveti timp, cat nu a ajuns inca sa fie macelarit. Sau vedeti-l oricum, dar neaparat!
V-am facut sa credeti ca vorbesc despre un alt horror?! Nu e cazul, e o comedie romantica superba (si cam dramatica), n-as fi crezut sa spun asta despre un gen in general usurel, care nu asigura decat un divertisment de moment. Uitati-va numai la afis si precis n-o sa intelegeti nimic, desi toate elementele filmului sunt bine ascunse pe-acolo. Insa e vesel, incitant, parca ai vrea sa stii ce-i cu rata aia de plastic, intuiesti ca fata cu casca de motociclist si aparat de fotografiat este cam dintr-o alta poveste decat individul din prim-planul imaginii.
Pe scurt (si promit sa nu va spun nimic din ceea ce nu vedeti in primele 10-15 minute din film) un individ, apasat de povara creditelor bancare, se hotaraste sa-si puna capat zilelor aruncandu-se de pe un pod. Tentativa lui esueaza, fiind purtat de apa pe o insula care - culmea - desi se afla in mijlocul orasului, este absolut pustie. Dupa ce ultimele resurse ale telefonului se consuma in discutii cu persoane ce iau apelurile lui disperate drept o gluma proasta sau vor sa-i vanda diverse pachete promotionale, incearca din nou sa se inece, apoi sa se spanzure (proces intrerupt de o problema fiziologica ce nu suporta amanare) pentru a ajunge sa descopere placerile unei vieti simple, solitare, fara obligatii, fara carti de credit, fara ritmul infernal al vietii de zi cu zi, desi de jur imprejurul sau doar raul il desparte de blocurile turn in care civilizatia isi continua imperturbabil ritmul haotic.
Cand spui "Castaway" te gandesti la filmul cu Tom Hanks, insa nimic nu conduce intr-acolo. Va mai spun doar ca dupa vreo juma' de ora in care vedem acomodarea eroului nostru la libertatea nou dobandita, povestea este intrerupta de aceea a unei hikikomori - va spune Wiki ce este, asa cum You Tube-ul va arata drumul spre acest film, folositi-l cu incredere, aveti numai de castigat. Ce pot avea in comun doua personaje atat de diferite, unul care refuza sa iasa din casa, altul care refuza sa se intoarca intre cei patru pereti ai unui birou, unul care prefera rutina confortabila a gesturilor fixe de-a lungul unei zile, altul care descopera in fiecare zi lucruri, situatii si abilitati noi?! Un singur indiciu si am terminat cu povestea, ca-mi vine sa v-o spun pe toate de misto ce e: taiteii cu fasole.
De lamurit, sper ca nu v-am lamurit, dar mi-ar placea sa va fi trezit curiozitatea. Uitati-va la filmul asta, distruge orice conventii si e fascinant oricum l-ai lua: nu te poti gandi la scenariu, la constructia personajelor, la detalii de decor ca elemente separate, e un tot unitar cu elemente de Regele Pescar (stiu ca ma raportez cam mult la filmul asta, dar cand ceva ma face sa ma gandesc la el e de bine) ce te face sa razi dar si sa zambesti amar cand vezi ca poate singurul mijloc de a te revolta in fata unei societati ce te striveste, anihilandu-ti personalitatea, este auto-izolarea, insingurarea, dar te bucura sa constati ca mai sunt si alti naufragiati ai vietii ca tine, care pot gasi mai multa bucurie si placere intr-o lebada ruginita pe care s-o considere "acasa" decat intr-o vila dintr-un cartier rezidential si daca mai poti sa vezi umorul si ironia situatiei in care te afli nu esti pierdut in ochii proprii, fiindca de aceia oricum critici ai societatii ce te doreste robotul perfect nu-ti mai pasa demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.