Saturday, 9 November 2013

Un caz nerezolvat

Memories of Murder (Sarinui Chueok) (2003) 

V-am povestit de curand despre un film coreean care m-a impresionat. Si cum fac de fiecare data cand se intampla asta, incerc sa aflu cat mai multe despre regizorul si actorii in cauza. Pe trei dintre protagonistii din Gwoemul ii regasim in filmul de fata, la prima vedere un thriller in lunga traditie a filmelor cu "serial killeri". Cum ma asteptam insa deja de acum din partea regizorului si scenaristului Joon-ho Bong, nimic nu este atat de simplu si de previzibil cum pare. Americanii ar trebui si in domeniul asta sa ia lectii de la sud-coreeni, dupa cum se intampla si in genul horror, sa invete cum un scenariu poate sa conduca o investigatie cu tensiune si coerenta, fara nimic fortat, reusind sa-ti dea senzatia ca fiecare pas duce mai aproape de rezolvare dar este totusi atat de departe, ca fiecare victima cu care-si construieste asasinul parcursul va fi ultima... 
Stim de la inceput ca filmul se bazeaza pe un caz real ramas nesolutionat, primul serial killer pe care l-a cunoscut Coreea, intr-o epoca (la inceput ma gandeam ca este imediat dupa razboi dar nu, prima crima are loc in 1986) cand un regim militarizat adauga si mai multa tensiune atmosferei unei localitati mici in care un asasin incepe sa ucida. Nu ma pasioneaza pe mine prea mult filmele cu detectivi, presupun ca pentru cei intr-adevar atasati de gen  asta ar trebui sa fie unul de referinta din moment ce chiar si eu l-am vazut cu placere. 
Joon-ho Bong reuseste sa-si implice spectatorul prin planurile variate de receptare pe care i le pune in fata: poti sa admiri modul cum isi construieste povestea, poti sa fii mai apropiat de atmosfera, de ineditul unor procedee si situatii, de umanitatea eroilor, mai apropiati de investigatorii din viata de zi cu zi decat de cei cosmetizati de filmele americane, sau sa adopti abordarea psihologica, aceea a confruntarii dintre doua stiluri de investigatie, cel traditional, aproape inchizitorial, bazat pe obtinerea prin forta a unor marturisiri de multe ori neadevarate, smulse doar prin constrangere si teroare, abordat de detectivul autohton, de moda veche, si cel atent la detalii, inspirat de scoala americana a FBI-ului, adus de voluntarul venit de la Seul pentru a ajuta la rezolvarea cazului. 
Unghiurile de filmare, cadrele sunt foarte bine alese, uneori ai senzatia ca privesti un documentar, alteori poezia lanurilor sub bataia vantului in care sunt ascunse cadavrele victimelor te duc cu gandul mai degraba spre scoala de cinematografie chineza. 
Totul, de la ritm si dezvoltarea personajelor la intorsaturile de situatie, momentele tensionate presarate cu elemente de comedie ce amintesc de Gwoemul, film intr-un registru mult mai putin serios, construiesc doua conflicte solide, bine reprezentate, cu detalii savuroase: primul este cel traditional, intre justitie si criminal, cel de-al doilea cel din cadrul justitiei, unde presiunea mass-mediei ajunge sa ii impinga reprezentantii la acte extreme. 
Ignoranta si violenta unor ani intunecati ai istoriei coreene se reflecta in gesturile si starile locuitorilor acestui satuc pierdut printre lanuri si paduri, ce exprima toata teama si neincrederea oamenilor in fata unei politii ce foloseste probe falsificate si smulge declaratii neadevarate prin violenta. 
Detaliile ce tin de mediu, de cadrul in care este plasata povestea nu fac decat sa intensifice senzatia unui razboi ce nu se incheie niciodata, a unui conflict ce va ramane mereu in istorie drept un caz nerezolvat si fara putinta de rezolvare. Criminalul nu poate fi gasit fiindca el este pretutindeni, este expresia terorii fara chip si a unui sistem bolnav...

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.