Secvente din America anilor '20-'40

F. Scott Fitzgerald - Visuri de iarna si alte povestiri

V-am mai spus ca printre autorii interbelici Scott Fitzgerald ocupa un loc important in sufletul meu asa ca, evident, aceasta editare a unei colectii de povestiri din toate perioadele creatiei sale nu putea sa-mi scape. Textele din volumul de fata nu sunt cu nimic mai prejos  decat romanele de care a auzit toata lumea, ba chiar au ceva mai proaspat, mai spontan, o anumita naturalete a momentului care in romane tinde sa fie mai diluata, dialoguri mai concentrate, pline de substanta.
Este eventual o carte pe care ai vrea s-o impartasesti cu altii, de facut cadou fie cuiva care nu este familiarizat cu scrisul lui Fitzgerald, fie unui adolescent rebel, pentru a-i deschide placerea de a citi, cateva minute pe zi pentru inceput, cate o povestire scurta, asta daca Iphone-ul nu a devenit deja o prelungire naturala a degetelor, caz in care e cam greu sa o apuce... Poate i-ar stimula apetitul pentru lectura. Sau poate nu, dar merita incercat. 

Povestirea de titlu, Visuri de iarna,  ne duce intrucatva cu gandul la Gatsby, as putea sa o recomand ca o introducere in universul pe care Fitzgerald il percepe si il reconstituie atat de bine, ca un punct de pornire. Publicata pentru prima oara in 1922, contine semintele a ceea ce, dezvoltat, va deveni cel mai popular roman al scriitorului (nu spun cel mai bun, fiindca pentru mine Blandetea noptii se bucura de acest privilegiu) si tind sa cred ca, daca nu l-a citit, tot omul a vazut macar filmul, asa ca are un aer foarte familiar. Dar si celelalte merita in egala masura atentia. "Lucrul cel mai potrivit" vine ca o continuare fireasca, ambele fiind legate de aceleasi fire ale capriciilor si instabilitatii sentimentelor personajului feminin.

Temele acestor povestiri nu se limiteaza insa la relatiile de cuplu. Lumea fastuoasa si stralucitoare prin care ne plimba autorul este chiar aceea reala a cercurilor prin care a trait, inspirandu-i in permanenta opera, cercuri mondene unde-si gasesc locul la fel de bine aristocrati prin nastere, parveniti sau oameni care au studiat intens pentru a ajunge la un standard social demn de aleasa inimii, cum este cazul lui George sau al lui Dexter din cele doua povestiri mentionate ori profesionale, precum acela al industriei cinematografice americane. Dar gasim in ele si efemerul faptului divers si spontan, cum este cazul unei petreceri pentru copii ce degenereaza intr-o cearta a adultilor, si sentimentul amar al asteptarii a ceva ce nu va veni niciodata, asemenea tinerei din Lungul drum al iesirii la lumina, careia personalul medical al sanatoriului unde se afla internata refuza sa-i aduca vestea mortii sotului sau. 

De altfel, aceasta asteptare incarcata de speranta pare sa caracterizeze pe multi din eroii lui Fitzgerald. Uneori, prin labirintul oglinzilor ce-i reflecta lumea, vedem cutreierand fantasma Zeldei, muza (auto)distructiva ce l-a insotit pe Fitzgerald in toata aventura literara, chiar si dupa separarea lor. Alteori, ne orbeste un reflector puternic stralucind de pe vreun platou de filmare, fiindca Hollywood-ul este prezent, in special in partea a doua a volumului, unde avem o scurta selectie din volumul ce-l are in centru pe Pat Hobby, scenaristul alcoolic de 49 de ani, figura tragicomica a industriei cinematografice, ghinionist cand incearca sa fie oportunist, imagine trista a umilintei si a infrangerii niciodata acceptate dupa vremurile de glorie din epoca filmului mut (normal ca m-am gandit la The Artist), a pierderii unui statut de care civilizatia americana continua sa fie la fel de obsedata acum ca si atunci, acela conferit de bani si faima, simbolul puterii si al succesului. Plagiatul nu este un drept rezervat persoanelor al caror nume incepe cu P - si ma refer la Pat Hobby, evident ;) - ci o "valoare" universal adoptata, la fel de actuala in orice epoca, dar parca privita cu ceva mai multa intransigenta de opinia publica atunci cand este vorba de un scenariu decat in cazul unei lucrari de doctorat. 

Despre traducerea in dulcele grai moldovenesc (cartea a aparut la editura Cartier), doar un mic, foarte mic repros, e "mi-ar placea", nu "mi-ar place", da?! In rest, numai de bine, "dansul" e doar o particularitate lingvistica savuroasa peste care am trecut usor.

Fiindca nu citisem pana acum nimic din ciclul Pat Hobby (urmeaza, am vazut ca este publicat la Polirom, nu stiu cum mi-a scapat), impactul intalnirii cu acest personaj a fost destul de confuzant. Este ca un fel de dedublare, citesti ce citesti Fitzgerald si, la un moment dat, dai de seria asta scrisa la sfarsitul vietii si constati ca e altceva, ca parca ar fi un alt autor, ca dupa 20 de ani de creatie se reinventeaza, insa nu poti sa nu simti, in ciuda tonului lejer, a umorului afisat, toata amaraciunea ce s-a strans si imposibilitatea adaptarii la o lume exterioara si interioara in continua schimbare. Nostalgie si tristete intr-o lume burlesca...