Sunday, 5 January 2014

Dezolarea mea


The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013)

Jumatatea mea mai buna se transforma cateodata in dracusor si ia decizii gresite, cum ar fi cea de a ma impinge in sala la cel de-al doilea episod al odiseii dwarfice, dupa ce am spus la primul ca nu-mi mai trebuie... promit sa ma opun mai vehement cand va veni si al treilea dar, dupa cum imi spunea, "look at the bright side, o sa fie ultimul". Ar fi fost cazul ca primul sa fie ultimul, deja acum vor fi cu doua episoade mai mult decat era necesar pentru o ecranizare a unei carti de doua - trei sute de pagini. 
Sa incepem cu titlul, asa cum a fost el tradus in romana, care m-a descumpanit complet: DEZOLAREA lui Smaug?! Imi si imaginez fiorosul dragon suparat si apasat probabil de remuscarea de a fi halit atatia dwarfi la viata lui... Nu-mi sariti in cap, am vazut ca in DEX apare si sensul "2. Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă si apăsătoare; pustiu, pustietate", pare sa fi fost inventat special dupa ce s-a tradus titlul, sa nu pice traducatorul de prost. Mai ales ca in restul filmului, aflam despre "desertul/pustietatea" lui Smaug, nicidecum dezolare, asta in cazul in care titlul nu a fost tradus inainte de a vedea cineva filmul, cum am vazut ca se mai practica, altfel nu-mi explic de ce apar atatea titluri extrem de prost traduse. Hai sa spun ca asta m-a... dezolat. 
Dar ceea ce m-a enervat de-a dreptul a fost foamea de bani pe care o observasem de la inceputul seriei, de cand s-a stabilit ca acea carticica subtirica avea sa devina o trilogie pe ecran, un film de noua ore, la fel ca si Lord of the Rings, o carte de vreo trei mii de pagini. Daca acolo s-a taiat, aici a fost nevoie sa se adauge, sa se peticeasca povestea, sa se inventeze noi personaje, s-a creat mult, inutil si prost, un colaj, o poveste colaterala ce cu greu mai poate fi asociata cu aceea a lui Frodo din cartea lui Tolkien. S-au inventat situatii si istorii incredibile si ilogice chiar si in context fantastic, precum aceea a dragostei la prima vedere dintre un dwarf si o elfa (se pare ca scenaristii sunt disperati dupa love story, trebuie sa-l introduca peste tot) sau a butoaielor ce se rostogolesc printre pietre, indestructibile, si chiar daca unul dintre ele, dupa grele incercari, se sparge, matematica  lui Jackson spune ca -1 = 0 si daca un dwarf ramane fara butoi la final fiecare dwarf va ajunge la tarm cu butoiul sau. N-am sa iau la rand scenele create parca pentru copii tampitei, nici n-am sa va spun despre modul cum personajele din carte sunt transformate in instrumente grotesti ale vointei scenarist-regizorale (ca de exemplu sarmanul Smaug, cum sa nu fie dezolat cand vede la ce creatura amarata si usor de dus de nas a fost redus?!).
Singurul punct forte al filmului este CGI-ul, jos palaria pentru un dragon bine creat si pentru miscarile lui naturale. Dar si aici am o obiectie, parca prea se abuzeaza de decorurile verticale, cu prapastii fara fund si un Lonely Mountain mai abrupt si mai prapastios decat K2-ul, pe care alpinistii pitici iscusiti il urca fara dificultate.
Daca prima parte a trilogiei am mai inghitit-o, cea de-a doua este diluata rau, doar numele ce s-a pastrat din povestea originala. Un nume care ar fi putut la fel de bine fie altul, nou, sa nu aiba pretentia unei ecranizari a cartii din care doar inspiratia universului creat de Tolkien s-a pastrat. Dar deh, foame mare, Mr. Jackson! Si culmea e ca a cam tinut la public... ce sa mai zic in afara de nu-l vedeti ca va pierdeti timpul?!

No comments:

Post a Comment