Nu stiu cate ati vazut dintre filmele daneze despre care v-am tot povestit pe-aici, mie toate mi-au placut in felul lor, dar daca ar fi sa aleg unul singur pentru a-l recomanda, pe cel mai cel, ar fi "Merele lui Adam" aici de fata.
Adam, un neonazist iesit din inchisoare, este constrans sa petreaca o perioada de reabilitare la biserica lui Ivan, un preot aflat in lupta permanenta cu raul, obisnuit sa vada binele in orice seaman al sau, sa nege intamplarile neplacute sau sa le ofere o interpretare pozitiva. Fiindca trebuie sa gaseasca un obiectiv sederii sale, dupa cum este anuntat din primele momente, Adam va alege sa coaca o placinta cu mere din marul aflat in apropierea bisericii. Locuieste intr-o chilie mica, pe al carei perete inlocuieste crucea cu portretul lui Hitler, daramat zi de zi de vibratiile clopotelor. Grijuliul preot ii aduce si o Biblie, care de fiecare data cand cade de pe dulapul unde a lasat-o se deschide la aceeasi pagina, Cartea lui Iov. Impreuna cu Adam, inca doua personaje isi indeplinesc programul de munca in folosul comunitatii, un fost campion de tenis cleptoman si un terorist arab.
Nu va lasati indusi in eroare: nu este vorba despre o confruntare a valorilor intre un preot si un nazist, acesta este doar pretextul pentru a sapa mai adanc in iluziile si minciunile pe care ni le spunem cu totii pentru a ne infrumuseta viata. N-o sa gasiti nici prea multa filozofie afisata, pentru ca Jensen face si aici ce stie el mai bine, si anume comedie cu accente absurde, cu protagonisti aflati in situatii de criza, intrucatva asemanatoare ca stil de abordare cu Flickering Lights, insa dusa la un nivel mai inalt si mai plin de simboluri.
Probabil ca nu mai e nevoie sa amintesc de actori, pe majoritatea i-am intalnit deja (si apreciat) in celelalte filme regizate de Anders Thomas Jensen, despre care v-am povestit, Flickering Lights si The Green Butchers: Mads Mikkelsen, Ulrich Thomsen, Nicolas Bro (pe care l-am vazut si in Nymphomaniac), Nikolaj Lie Kaas, Ole Thestrup. Intr-o tara cu vreo 5 milioane de locuitori, imi inchipui ca actorii si regizorii se cam cunosc intre ei si, din moment ce se creeaza o relatie profesionala functionala, nu e nevoie sa se schimbe prea multe in distributie.
Ceea ce m-a surprins placut de data aceasta, desi stiam in general la ce sa ma astept, a fost scenariul, ambiguitatea de interpretare care te lasa fie sa vezi o vindecare prin credinta, fie o boala la care poate impinge viata in iluzie, nu reusesti sa-ti dai seama daca perspectiva filmului este una religioasa, atee sau agnostica. Toate sunt variante posibile in logica opusurilor ce se atrag si se resping, si toate sunt tratate prin mijloacele comediei negre, pentru a ascunde gravitatea intrebarilor intr-o aparenta de lejeritate, pentru a-ti spune o poveste, lucrul pe care il apreciez poate cel mai mult la un film. Nu voi insista asupra legaturii dintre Iov si Ivan, dintre marul si merele lui Adam, ambele simboluri ale fructelor interzise, o sa va las sa le vedeti si sa va gasiti propriile interpretari, sa va intrebati singuri daca Raul vine de la Dumnezeu sau de la Satana si sa aflati sau nu raspunsuri la intrebarile puse de personajele filmului. Mai mentionez doar naturaletea efectelor speciale si incarcatura simbolica bogata si ambivalenta.
Si vreau sa va asigur ca, in ciuda incarcaturii metafizice intrezarite printre randuri, ramane o excelenta comedie! Vedeti singuri ce si cum.
Adam, un neonazist iesit din inchisoare, este constrans sa petreaca o perioada de reabilitare la biserica lui Ivan, un preot aflat in lupta permanenta cu raul, obisnuit sa vada binele in orice seaman al sau, sa nege intamplarile neplacute sau sa le ofere o interpretare pozitiva. Fiindca trebuie sa gaseasca un obiectiv sederii sale, dupa cum este anuntat din primele momente, Adam va alege sa coaca o placinta cu mere din marul aflat in apropierea bisericii. Locuieste intr-o chilie mica, pe al carei perete inlocuieste crucea cu portretul lui Hitler, daramat zi de zi de vibratiile clopotelor. Grijuliul preot ii aduce si o Biblie, care de fiecare data cand cade de pe dulapul unde a lasat-o se deschide la aceeasi pagina, Cartea lui Iov. Impreuna cu Adam, inca doua personaje isi indeplinesc programul de munca in folosul comunitatii, un fost campion de tenis cleptoman si un terorist arab.
Nu va lasati indusi in eroare: nu este vorba despre o confruntare a valorilor intre un preot si un nazist, acesta este doar pretextul pentru a sapa mai adanc in iluziile si minciunile pe care ni le spunem cu totii pentru a ne infrumuseta viata. N-o sa gasiti nici prea multa filozofie afisata, pentru ca Jensen face si aici ce stie el mai bine, si anume comedie cu accente absurde, cu protagonisti aflati in situatii de criza, intrucatva asemanatoare ca stil de abordare cu Flickering Lights, insa dusa la un nivel mai inalt si mai plin de simboluri.
Probabil ca nu mai e nevoie sa amintesc de actori, pe majoritatea i-am intalnit deja (si apreciat) in celelalte filme regizate de Anders Thomas Jensen, despre care v-am povestit, Flickering Lights si The Green Butchers: Mads Mikkelsen, Ulrich Thomsen, Nicolas Bro (pe care l-am vazut si in Nymphomaniac), Nikolaj Lie Kaas, Ole Thestrup. Intr-o tara cu vreo 5 milioane de locuitori, imi inchipui ca actorii si regizorii se cam cunosc intre ei si, din moment ce se creeaza o relatie profesionala functionala, nu e nevoie sa se schimbe prea multe in distributie.
Ceea ce m-a surprins placut de data aceasta, desi stiam in general la ce sa ma astept, a fost scenariul, ambiguitatea de interpretare care te lasa fie sa vezi o vindecare prin credinta, fie o boala la care poate impinge viata in iluzie, nu reusesti sa-ti dai seama daca perspectiva filmului este una religioasa, atee sau agnostica. Toate sunt variante posibile in logica opusurilor ce se atrag si se resping, si toate sunt tratate prin mijloacele comediei negre, pentru a ascunde gravitatea intrebarilor intr-o aparenta de lejeritate, pentru a-ti spune o poveste, lucrul pe care il apreciez poate cel mai mult la un film. Nu voi insista asupra legaturii dintre Iov si Ivan, dintre marul si merele lui Adam, ambele simboluri ale fructelor interzise, o sa va las sa le vedeti si sa va gasiti propriile interpretari, sa va intrebati singuri daca Raul vine de la Dumnezeu sau de la Satana si sa aflati sau nu raspunsuri la intrebarile puse de personajele filmului. Mai mentionez doar naturaletea efectelor speciale si incarcatura simbolica bogata si ambivalenta.
Si vreau sa va asigur ca, in ciuda incarcaturii metafizice intrezarite printre randuri, ramane o excelenta comedie! Vedeti singuri ce si cum.
Question: tu ai citit Cartea lui Iov? De curiozitate.
RăspundețiȘtergereDe curiozitate, da :)
RăspundețiȘtergere