Wednesday, 18 June 2014

Munca sfinteste locul

Acesta este un miruitor. Sau, daca nu va place aspectul, puteti opta pentru varianta "sticluta de parfum". 
Iar acesta este un trafalet, un obiect de cult la mare pret pentru cultul zugravilor, membri ai minoritatii muncitoare din Romania. Sa-l fi ales patriarhul  ca simbol fiindca a inteles, in sfarsit, ca doar omul sfinteste locul si oamenii care lucreaza la studiourile in cauza trebuie indemnati sa-si faca meseria cat mai bine?! 
N-as fi amintit episodul daca n-as fi vrut sa il leg de un fragment dintr-o carte frumoasa pe care tocmai am terminat-o de citit, surprinzatoare, plina de imaginatie, va voi povesti mai multe despre ea in curand. Pasajul ales poate nu este cel mai elocvent in privinta lumii speciale a cartii, dar are mare legatura cu prostul obicei des practicat pe la noi, din nefericire, acela al cersitului de favoruri divine prin sfintire.

"Cardinalul era asteptat la ora unu pentru o receptie si nu-i placea sa rateze gustarile. Se indrepta cu pasi iuti spre estrada, insotit de doi heruvimi: unul ca sa-i tina microfonul, iar celalalt instrumentele de binecuvantare. O boare usoara ii ravasea patrafirul si lasa sa i se vada burta, stransa cu o curea larga stacojie care se potrivea perfect cu fata lui joviala si bine hranita. Asteptand sa termine orchestra, isi impreuna mainile in semn de reculegere. Toti putura atunci sa-i admire impozantul rubin care-i impodobea degetul mic, cel pe care-l ridica foarte sus cand inghitea o gustare. Era deja douasprezece si jumatate. Cardinalul ridica mainile nerabdator. Ultimele note din Fly past se sufocara imediat in palnia alamurilor.
 Erau toate aliniate ca sa fie stropite cu agheasma: masinile de politie, de jandarmerie, de militie, ale garzii financiare, ale trezoreriei publice, ale pompierilor, apoi motocicletele garzii nationale si ale companiilor de taxiuri pe doua roti, un autobuz de la transportul public, o bena de gunoi, o masina de maturat strazile, un excavator si, in sfarsit, piesa de rezistenta, o macara al carei carlig de otel se legana deasupra capului cardinalului, gata sa-l ridice la cer. Rosti cateva cuvinte imposibil de auzit si isi agita energic sfestocul, de parc-ar fi vrut sa se descotoroseasca de o murdarie prinsa de degetul lui. Un formidabil concert de claxoane ii saluta gestul si aminti ca, desi n-au suflet, masinile au totusi voce."

Ce sa fie, ce sa fie :)?

No comments:

Post a Comment