Wednesday, 29 October 2014

Dulapuri si sertare


Bernhard Schlink - Evadari din iubire

Oricat am vrea sa ne ferim, recunoasteti, e o greseala pe care o facem cu totii: ii etichetam pe cei din jur mult prea usor, mintea noastra  are nevoie de organizare, sa stie pe care de unde sa-l scoata, din ce sertar in care l-am pus. Cum ne organizam hainele in dulap, la fel procedam si cu oamenii: prieteni din copilarie, prieteni mai recenti, grupul de alpinism, rude, colegi de serviciu, cei cu care ne uneste o singura pasiune si in afara ei nu ne intereseaza nimic despre vietile lor. Mai rau - si nici asta nu ne putem impiedica sa nu facem - extindem categoriile si la necunoscuti: dupa modul cum sunt imbracati, dupa varsta, dupa cum se adreseaza intr-o anumita circumstanta, dupa lungimea parului sau numarul de tatuaje, tindem sa fim cu totii conformisti in clasificari. Cat timp stau cuminti in sertarul unde au fost pusi, e bine. Dar atunci cand vreunul iese din el, te simti la fel de descumpanit ca si cum ai descoperi ca tricoul preferat pe care l-ai purtat cu mandrie toata vara este de fapt o bluza de pijama.
Si asa v-am introdus in atmosfera povestirilor lui Bernhard Schlink, unite de un fir comun: prejudecatile legate de ceilalti, simplificarile pe care le facem, reducerea la stereotipuri. Fiecare are ceva din ceea ce autorul insusi marturiseste prin vocea unui personaj: "Literatura germana este obiectiva si solida, construieste categorii si sisteme, iar daca se simte in ea o pasiune, aceea e pasiunea disecarii stiintifice". Asa procedeaza cu personajele si situatiile sale si in aceste sapte nuvele, dupa modelul observat deja in Cititorul: ni se da o realitate, dulapul de care spuneam, cu hainele ordonate frumos, dupa aceea realitatea respectiva incepe sa fie disecata, devine din ce in ce mai transparenta, iar in dulap observi ca unele haine au pete, ca altele s-au destramat ori decolorat sau ti-au ramas mici, cert e ca nu-si mai au locul acolo. Reeditare in colectia Top 10+ a unui volum publicat acum vreo 10 ani la Polirom, cartea are ca pretext sapte situatii in aparenta distincte, care ne introduc de fapt in aceeasi lume a autorului german unde iubirea merge mana in mana cu istoria, cea a dezvaluirilor, regretelor, ambiguitatilor ce se cer lamurite metodic, minutios, pana cand, epuizate de toata aceasta analiza, personajele incep sa vada ca din sentimentul initial nu mai ramane mare lucru. 
Ceea ce la prima vedere este o fuga de ceilalti, reprezentati de o iubita, un parinte sau prieteni, se dovedeste o fuga de sine insusi, din fata unei existente date peste cap, transformata de revelarea unui trecut. Este nevoie de curaj pentru infruntarea descoperirilor, a acelor lucruri care poate e mai bine sa ramana necercetate, in lumea din care au venit. Ma gandesc ca, daca pe vremea cand imi vedeam in liniste de activitatile mele scolare si de muzica de la Vocea Americii sau Europa Libera as fi fost ceva mai mare si cu activitati mai "subversive" si cineva s-ar fi gandit sa-mi faca dosar la Securitate, indiferent ce consecinte ar fi avut atunci asupra mea, nu cred ca as fi simtit nevoia sa stiu cine si de ce. Daca bunicul meu, care a luptat in al Doilea Razboi Mondial la Odessa si in Tatra ar fi fost nu un simplu caporal, pe care nu l-am intrebat niciodata daca si cati oameni a omorat, ci un general ce ar fi dat ordinul uciderii, l-as fi privit altfel cand as fi crescut?! As fi putut sa identific figura celui care a incercat sa-mi ofere in copilarie tot ce avea mai bun cu aceea a unui monstru?!
Sunt in carte secrete ascunse de Zidul Berlinului, ce se darama odata cu el, de timpul trecut de la al Doilea Razboi Mondial, dar si simple supozitii, suspiciuni bazate pe prejudecati colective, ale evreilor despre nemti de exemplu, ori doar descoperiri individuale ale unei vieti duplicitare, sunt acele transformari aduse de dezvaluirea unui trecut ce erodeaza prezentul, transforma iubirea in vinovatie sau indiferenta. Oamenii nu sunt perfecti, atunci cand cineva chiar incearca sa le gaseasca defectele, fie si intr-un trecut care acum nu mai are nici o importanta, cu siguranta le va gasi.
Daca ar fi fost vorba doar despre dragoste, as fi punctat mai mult repetitivitatea unor tipare de-a lungul celor sapte povestiri si elementul de senzational aproape nelipsit. Dar in nuvelele lui Schlink dragostea e doar un pretext. Ele sunt mai degraba despre oameni si complexitatea relatiilor dintre ei, trecand prin remuscare, vinovatie, dorinte reprimate, incapacitatea de comunicare. Mi-a placut lipsa zorzoanelor moraliste si modul firesc in care elementele de senzational amintite sunt inglobate, credibil si simplu, dar  crud si incisiv. Este un autor care provoaca si nu are deloc mila de personajele sale, te face sa te intrebi ce ai face tu in situatia in care-si aduce eroii doar pentru a-i chinui si a le diseca trairile. Fiecare poate avea in dulapul de care spuneam la inceput cate unul sau mai multe schelete, personajele lui Schlink intotdeauna prefera sa le scoata de acolo si sa stearga praful de pe ele. Eu le-as pastra pe ale mele inchise...

No comments:

Post a Comment