Italo Calvino - Tutte le Cosmicomiche
"Era clar de acum ca timpul apei trecuse, - isi amintea batranul Qfwfq - tot mai multi se hotarau sa faca pasul cel mare si nu era familie care sa nu aiba pe cineva drag pe uscat, toti povesteau lucruri extraordinare despre cate se puteau face pe pamant si isi chemau si rudele. Nimeni nu se mai intelegea cu pestii mici, care isi tot agitau inotatoarele pe tarmurile maloase ca sa vada daca functionau ca niste labe, cum li se intamplase celor mai dotati. Si diferentele dintre noi cresteau; unele familii traiau pe pamant de mai multe generatii si tinerii capatasera maniere indraznete, care nu nici nu mai erau de amfibii, ci aproape de reptile, altii continuau sa se poarte ca pestii, ba chiar deveneau si mai pesti decat fusesera candva."
Am deschis cartea de 400 de pagini a lui Calvino la intamplare si am tradus un mic fragment. Poate ca in versiunea mea textul isi pierde din savoare, dar v-ati dat seama ca ceea ce pare o migratie de proportiile aceleia a italienilor de la inceputul secolului XX in America este de fapt una a pestilor pe pamant, o veriga a evolutiei, a transformarilor lantului trofic ce ne-au dus in punctul in care suntem astazi.
Daca nevoia omului de a intelege lumea in care traieste capata isi gaseste pentru unii raspunsuri in mitologie si pentru altii in stiinta, sunt si din cei nu atat de creduli cat sa accepte miturile fondatoare ca adevaruri, dar nici atat de inclinati spre stiintele exacte pentru a intelege pe deplin mecanismele fizice si biologice ale transformarilor suferite de corpurile ceresti si de celule. De cand imi doream sa pot spune ca Universul nu functioneaza dupa legile fizicii, adesea mult prea complicat de explicat si demonstrat, intimidante si lipsite de poezie sau umor, ci dupa acelea ale literaturii, ce populeaza spatiul cu particule in masura sa gandeasca si sa-si justifice optiunile!
In aceasta carte, pe jumatate SF, pe jumatate scriere umoristica, Calvino ne aduce mai aproape teoriile stiintifice asupra Universului, dezvoltandu-le in povestiri cu tenta comica, din perspectiva unui personaj cu nume palindromic de nepronuntat, Qfwfq. Conteaza mai putin daca este o particula, un atom, o forma de energie sau un om, important este ca ne relateaza toate momentele importante ale Universului din perspectiva unui martor ocular, de la vremea de dinaintea Big Bang-ului cand el si semenii sai traiau inghesuiti intr-un punct, o situatie nu prea confortabila pentru socializare, pana la cea cand Luna avea o orbita eliptica si mareea ridica atat de mult nivelul apei ca erau momente cand numai cativa metri desparteau Pamantul de satelitul pe care oamenii urcau cu o scara, de la transformarea pestilor in reptile pana la disparitia dinozaurilor, de la mitoza celulara la aparitia gaurilor negre, ajungand la modele ale universurilor posibile, curbarea spatiului sau spatiul cvadridimensional.
Pornind de la o teorie stiintifica, o transforma apoi intr-un pretext de amuzament, o sursa de intamplari ce au in centru eroi mai putini obisnuiti, cum este acel ultim dinozaur ce a supravietuit extinctiei doar pentru a fi confruntat cu acceptarea diferentelor. Personajele amintesc de oameni, cu toate conflictele si comportamentele lor, cu fascinatia pentru indepartat si necunoscut, teama de ceea ce este altfel, aspiratiile ce duc la pierderea contactului cu realitatea sau posibilitatile nerealizate. Pentru a explica ilustra teoria miscarii de revolutie a sistemului solar in Galaxie de 200 de milioane de ani, Qfwfq face un semn pe care-l pandeste timp de 600 de milioane de ani doar pentru a observa ca intre timp mii de alte semne au aparut acolo unde se afla doar al lui.
Pentru ca Qfwfq este vesnic, dar atat de uman ca abordare, cu toate dilemele si incercarile lui de a-si explica empiric legile fizicii, cititorul obisnuit (adica ala ca mine, nepriceput intr-ale fizicii) il poate percepe apropiat, la fel de curios si nedumerit ca un copil pus in fata unei jucarii noi pe care incearca sa o descompuna si sa o recompuna ca sa ii inteleaga mai bine functionarea. Numai ca jucaria lui este Universul si timpul de care dispune pentru joaca este nelimitat.
La un moment dat regulile jocului se schimba din mers si partea a doua, Ti con zero, intra intr-un alt teritoriu, acela al logicii si al posibilitatilor multiple continute si dezvoltate de o situatie, ce amintesc de labirinticul Borges. Priscilla ne duce in universul biologiei celulare, ne ofera senzatiile unei celule ce se formeaza, se reproduce, se divizeaza, se indragosteste si moare. Mie mi-a placut mai mult latura mai poetica si umoristica din cele cinci parti ale volumului (unele fragmente apar pentru prima oara in aceasta editie completa, din 1997, ce inglobeaza volumelor din 1963, 1967 si 1968 si texte publicate in La Repubblica in anii '80), cei cu inclinatie mai mare spre stiintele exacte vor simti probabil mai aproape partea de logica si probabilitati, insa indiferent ce preferi nu poti trece nepasator pe langa o asa minune de carte.
Pe coperta a patra, Calvino afirma ca "anticii porneau de la mituri pentru a se apropia si a intelege fenomenele pamantului si ale cerului; scriitorul contemporan se inspira din stiinta actuala pentru a regasi placerea de a povesti si de a gandi povestind". Exact asta primeste cititorul din Tutte le Cosmicomiche: placerea de a povesti a unui mare autor si provocarea de a gandi stiinta in termeni literari, de a o transforma, dupa cum voiau adeptii gruparii OuLiPo printre care se numara, intr-o stiinta a solutiilor imaginare.
Am deschis cartea de 400 de pagini a lui Calvino la intamplare si am tradus un mic fragment. Poate ca in versiunea mea textul isi pierde din savoare, dar v-ati dat seama ca ceea ce pare o migratie de proportiile aceleia a italienilor de la inceputul secolului XX in America este de fapt una a pestilor pe pamant, o veriga a evolutiei, a transformarilor lantului trofic ce ne-au dus in punctul in care suntem astazi.
Daca nevoia omului de a intelege lumea in care traieste capata isi gaseste pentru unii raspunsuri in mitologie si pentru altii in stiinta, sunt si din cei nu atat de creduli cat sa accepte miturile fondatoare ca adevaruri, dar nici atat de inclinati spre stiintele exacte pentru a intelege pe deplin mecanismele fizice si biologice ale transformarilor suferite de corpurile ceresti si de celule. De cand imi doream sa pot spune ca Universul nu functioneaza dupa legile fizicii, adesea mult prea complicat de explicat si demonstrat, intimidante si lipsite de poezie sau umor, ci dupa acelea ale literaturii, ce populeaza spatiul cu particule in masura sa gandeasca si sa-si justifice optiunile!
In aceasta carte, pe jumatate SF, pe jumatate scriere umoristica, Calvino ne aduce mai aproape teoriile stiintifice asupra Universului, dezvoltandu-le in povestiri cu tenta comica, din perspectiva unui personaj cu nume palindromic de nepronuntat, Qfwfq. Conteaza mai putin daca este o particula, un atom, o forma de energie sau un om, important este ca ne relateaza toate momentele importante ale Universului din perspectiva unui martor ocular, de la vremea de dinaintea Big Bang-ului cand el si semenii sai traiau inghesuiti intr-un punct, o situatie nu prea confortabila pentru socializare, pana la cea cand Luna avea o orbita eliptica si mareea ridica atat de mult nivelul apei ca erau momente cand numai cativa metri desparteau Pamantul de satelitul pe care oamenii urcau cu o scara, de la transformarea pestilor in reptile pana la disparitia dinozaurilor, de la mitoza celulara la aparitia gaurilor negre, ajungand la modele ale universurilor posibile, curbarea spatiului sau spatiul cvadridimensional.
Pornind de la o teorie stiintifica, o transforma apoi intr-un pretext de amuzament, o sursa de intamplari ce au in centru eroi mai putini obisnuiti, cum este acel ultim dinozaur ce a supravietuit extinctiei doar pentru a fi confruntat cu acceptarea diferentelor. Personajele amintesc de oameni, cu toate conflictele si comportamentele lor, cu fascinatia pentru indepartat si necunoscut, teama de ceea ce este altfel, aspiratiile ce duc la pierderea contactului cu realitatea sau posibilitatile nerealizate. Pentru a explica ilustra teoria miscarii de revolutie a sistemului solar in Galaxie de 200 de milioane de ani, Qfwfq face un semn pe care-l pandeste timp de 600 de milioane de ani doar pentru a observa ca intre timp mii de alte semne au aparut acolo unde se afla doar al lui.
Pentru ca Qfwfq este vesnic, dar atat de uman ca abordare, cu toate dilemele si incercarile lui de a-si explica empiric legile fizicii, cititorul obisnuit (adica ala ca mine, nepriceput intr-ale fizicii) il poate percepe apropiat, la fel de curios si nedumerit ca un copil pus in fata unei jucarii noi pe care incearca sa o descompuna si sa o recompuna ca sa ii inteleaga mai bine functionarea. Numai ca jucaria lui este Universul si timpul de care dispune pentru joaca este nelimitat.
La un moment dat regulile jocului se schimba din mers si partea a doua, Ti con zero, intra intr-un alt teritoriu, acela al logicii si al posibilitatilor multiple continute si dezvoltate de o situatie, ce amintesc de labirinticul Borges. Priscilla ne duce in universul biologiei celulare, ne ofera senzatiile unei celule ce se formeaza, se reproduce, se divizeaza, se indragosteste si moare. Mie mi-a placut mai mult latura mai poetica si umoristica din cele cinci parti ale volumului (unele fragmente apar pentru prima oara in aceasta editie completa, din 1997, ce inglobeaza volumelor din 1963, 1967 si 1968 si texte publicate in La Repubblica in anii '80), cei cu inclinatie mai mare spre stiintele exacte vor simti probabil mai aproape partea de logica si probabilitati, insa indiferent ce preferi nu poti trece nepasator pe langa o asa minune de carte.
Pe coperta a patra, Calvino afirma ca "anticii porneau de la mituri pentru a se apropia si a intelege fenomenele pamantului si ale cerului; scriitorul contemporan se inspira din stiinta actuala pentru a regasi placerea de a povesti si de a gandi povestind". Exact asta primeste cititorul din Tutte le Cosmicomiche: placerea de a povesti a unui mare autor si provocarea de a gandi stiinta in termeni literari, de a o transforma, dupa cum voiau adeptii gruparii OuLiPo printre care se numara, intr-o stiinta a solutiilor imaginare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.