sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Bastøy

Kongen av Bastøy (2010)

 

La vreo 75 de kilometri sud de Oslo, cam o ora de mers cu vaporul, in mijlocul marii, se afla micuta insula Bastøy. In zilele noastre, acolo este o inchisoare cu securitate minima, ce aspira la titlul de prima inchisoare ecologica din lume, pentru detinuti considerati nu foarte periculosi, chiar daca printre ei se gasesc si oameni condamnati pentru omor sau alte fapte grave. 
Cand spun "inchisoare", eu ma gandesc de obicei la o cladire mare si gri, inconjurata de sarma ghimpata si electrificata, cu paznici. Infractorii traiesc inghesuiti in celule care, si atunci cand sunt mai confortabile, tot un spatiu recluziv inseamna, cu iesiri pe baza unui program strict. Bastøy nu e asa ceva. Am avut curiozitatea sa o caut cu Google Maps si arata ca o tabara de vara, cu casute de lemn, ferma, un loc prietenos unde iti vine sa mergi de placere. Cand am cautat ceva poze si am vazut detinutii stand relaxati la soare sau in solar, jucand tenis sau pescuind, mai ca mi-a venit sa ma gandesc sa ma duc in Norvegia sa comit o mica infractiune (ceva cu sentinta pana in trei ani) ca sa ma bucur de o vacanta gratuita pe cinste. Condamnatii locuiesc in casute de camping si lucreaza la ferma, in timpul liber calaresc, fac schi fond, joaca tenis, cum sa nu-ti placa?! Pentru mai multe detalii, aveti aici un articol despre ceea ce inseamna in prezent inchisoarea de pe insula Bastøy si cum se face ca acest regim da roade. Eu cred ca alora 16% recidivisti le-a placut atat de mult ca vor inapoi!
Dar nu a fost intotdeauna asa. Pana in 1953, pe insula era o casa de corectie pentru baieti, unde se incerca prin constrangere remodelarea infractorilor  pentru a gasi fiecare in interior "baiatul crestin umil si folositor". 
Intr-o zi din anul 1915, la Bastøy ajunge un tanar ce avea sa tulbure mersul stabilimentului, care sub denumirea de "casa de corectie" ascundea o inchisoare cu regim sever, bazat pe pedepse fizice, infometare si sanctiuni drastice. Acest tanar, pe nume Erling, sau C19 dupa numarul de detinut, e un fost marinar, vanator de balene. O zi intreaga a urmarit o balena agonizand cu trei harpoane infipte. Baiatul si marea?! Poate ca nu, poate nici nu e adevarat si toata povestea cu balena era doar o parabola pentru ce aveau de indurat niste copii pe o insula din largul marii.  Sau si una, si cealalta, o sa vedeti daca vizionati Kongen av Bastøy.
Nu stiu cum am ajuns la filmul asta, cred ca prin Stellan Skarsgård (directorul institutiei, in film), actorul suedez prezent in mai toate filmele lui von Trier, de fapt actorul reprezentativ al Scandinaviei, l-am vazut si prin filme suedeze si acum iata-l intr-unul norvegian. Abia la sfasit, pe generic, am observat ca unul dintre cei doi scenaristi este Lars Saabye Christensen, scriitorul pentru care am facut o mare pasiune in ultima vreme, ceea ce-mi aduce aminte ca e musai sa vad cat de curand miniseria de opt episoade ecranizata dupa Frati pe jumatate, o carte ce mi-a placut mult. Un trailer al serialului este aici, din pacate n-am gasit varianta cu titrare, am inteles cateva cuvinte, nu suficient cat sa-mi dau seama daca o carte asa frumoasa este bine pusa in valoare, o sa va spun cand voi vedea serialul.
Intorcandu-ma la baietii inchisi pe Bastøy, dincolo de cazul real dupa care este inspirat, filmul are tensiune, prin atmosfera de revolta mocnita ce se acumuleaza intr-un deznodamant pe cat de trist, pe atat de real. Abia peste 40 de ani regimul de teroare instituit la casa de corectie avea sa fie suprimat.
Ca subiect, nu este nimic nou, fiindca isi are radacinile in viata si viata a tot creat filme sau carti transformate in filme iar fantezia inca si mai si. Cum ai putea sa concurezi cu Zbor deasupra unui cuib de cuci sau cu filme "de evadare" ca The Great Escape ori Shawshank Redemption sau Papillon? Vizual, nu este un film subtil. Griul acela evident, pus in valoarea si de culorile iernii, e parca suficient, fara alte detalii, sa te faca sa simti cenusiul din viata copiilor-detinuti. Prizonierii au comportamente normale si previzibile in contextul filmului. Si atunci?  De ce v-as spune sa-l vedeti?! Pentru ca e altceva decat filmele americane si, mai ales, pentru actori, n-am sa insir numele, fiindca ele nu va spun acum nimic, cum nu mi-au spus nici mie; daca va veti uita, s-ar putea sa vreti sa le cautati singuri ;). Si pentru atmosfera melancolica, pentru joaca asta cu emotiile spectatorului, pentru ca impresioneaza parca si mai mult cand stii ca, intr-un fel sau altul, ceea ce vezi pe ecran s-a intamplat in realitate...

4 comentarii:

  1. Mi se pare mişto filmat serialul după Fraţi pe jumătate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dap, arata promitator, dar eu sper la o ecranizare fidela a cartii. Vad ca scenariul nu-i al lui, ci al co-scenaristei de la Bastøy. Dar asa am ajuns sa vad ca anul asta si-a ecranizat si Beatles.

    RăspundețiȘtergere
  3. As zice sa nu il "astepti", ca ma tem ca pe ecranele noastre n-o sa ajunga ;)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.