A mai trecut un an prin noi... Au fost si filme, au fost si carti, au fost si locuri frumoase vazute si pastrate in suflet, am resimtit si o usoara presiune si am sa va spun acum de ce. Eu sunt o persoana retrasa, stateam in coltul meu unde nu ma baga mai nimeni in seama si-mi era bine. Nu prea socializez online, si pentru ca in general nu simt nevoia, ma simt bine cu mine sau ma simt bine cand ma simt rau cu mine, nu am Facebook si nu il vizitez decat pe cateva pagini publice (in general de autori si edituri, sa vad ce mai e nou, ce mai spune lumea de cate o carte, ce proiecte literare mai au unii si altii), pentru restul exista site-uri si bloguri, Google, ImdB, o multime de surse de informare la un click distanta. Asa ca, fara sa fac nimic special, zburand vorba si linkurile, m-am trezit anul asta cu mult mai multi vizitatori decat cei 5-10 pe zi din anii precedenti, cand ajungeau pe blog vreo 2-3 apropiati din viata reala si cate un explorator intamplator trimis de cine stie ce search (ne)inspirat. In primul moment m-a apucat o usoara panica: omg, ce fac eu acum cu oamenii astia? cu ce-i servesc? mi-au venit in vizita si n-am si eu o prajitura, o cafea, o bere sa le ofer?! Plus ca ia uite ce vraiste am prin casa, postari neglijente, aruncate din taste cum mi-au venit la gura, fara un dram de cenzura, daca se supara careva?! Apoi mi-am zis: "Stiti ceva? Daca ati venit pe la mine, ma acceptati ca atare, vorbim, glumim, ne mai intepam daca e cazul, sau nu, si atunci ne despartim à l'amiable, nu traim in condiviziune de bunuri ca sa avem ce imparti, aici nu suntem domnul X sau doamna Y, ci doar niste pixeli razleti si nesemnificativi pe vasta campie a internetului".
Ar fi ipocrit sa zic ca nu ma bucura vizitele pe blog, ma si mir cand vad intrari din locuri care habar n-aveam ca exista pe harta, precum "Teritoriul Britanic din Oceanul Indian". Nestiute si intortocheate sunt cautarile... Daca nu m-ar fi interesat absolut deloc, n-as fi simtit nevoia sa-mi exprim pareri in spatiul virtual si as fi ramas sa-i soptesc impresiile despre carti cainelui, pe-alea despre filme mai am cu cine sa le dezbat. Asa ca da, ma bucur ca ma vizitati si va multumesc! Ca fara voi, vizitatorii interesati de ce aberez eu pe-aici sau intamplatori, as auzi doar ecoul vidului, ca n-as sti cum sa trec peste o anumita autocenzura si sa promovez blogul si habar n-am cum s-o fac fara sa ma tem ca stresez lumea. In epoca selfie-urilor si a impaunatului virtual, mie mi-e jena si nu indraznesc sa dau in alte parti linkuri la propriile postari, cred ca daca omu' nu trece pe la mine probabil a considerat ca n-are de ce, asa ca nu vreau sa-l supar si sa spamez aiurea in eter.
Nu vad si nu citesc numai filme/carti care-mi plac, de ce sa nu le fac de cacao pe cele care cred ca merita asta!? Nu am vreo obligatie de "decenta", ar spune unii, ipocrizie, zic eu. Nu sunt si nu vreau sa fiu o "voce a spatiului public", desi umbla vorba ca, legal, spatiul privat tot un fel de spatiu public e, ca si cum, daca-mi trece pragul cineva, casa mi s-ar transforma brusc in hotel. Oricum, ce scriu eu pe-aici sunt simple impresii de cititor, fara vreo pretentie de profunzime ori acuratete, imi recunosc si-mi marturisesc limitele. Chiar si critica literara, daca mai citesc, o fac strict din placere, cand mai e cate o carte care ma starneste.
Ar fi ipocrit sa zic ca nu ma bucura vizitele pe blog, ma si mir cand vad intrari din locuri care habar n-aveam ca exista pe harta, precum "Teritoriul Britanic din Oceanul Indian". Nestiute si intortocheate sunt cautarile... Daca nu m-ar fi interesat absolut deloc, n-as fi simtit nevoia sa-mi exprim pareri in spatiul virtual si as fi ramas sa-i soptesc impresiile despre carti cainelui, pe-alea despre filme mai am cu cine sa le dezbat. Asa ca da, ma bucur ca ma vizitati si va multumesc! Ca fara voi, vizitatorii interesati de ce aberez eu pe-aici sau intamplatori, as auzi doar ecoul vidului, ca n-as sti cum sa trec peste o anumita autocenzura si sa promovez blogul si habar n-am cum s-o fac fara sa ma tem ca stresez lumea. In epoca selfie-urilor si a impaunatului virtual, mie mi-e jena si nu indraznesc sa dau in alte parti linkuri la propriile postari, cred ca daca omu' nu trece pe la mine probabil a considerat ca n-are de ce, asa ca nu vreau sa-l supar si sa spamez aiurea in eter.
Nu vad si nu citesc numai filme/carti care-mi plac, de ce sa nu le fac de cacao pe cele care cred ca merita asta!? Nu am vreo obligatie de "decenta", ar spune unii, ipocrizie, zic eu. Nu sunt si nu vreau sa fiu o "voce a spatiului public", desi umbla vorba ca, legal, spatiul privat tot un fel de spatiu public e, ca si cum, daca-mi trece pragul cineva, casa mi s-ar transforma brusc in hotel. Oricum, ce scriu eu pe-aici sunt simple impresii de cititor, fara vreo pretentie de profunzime ori acuratete, imi recunosc si-mi marturisesc limitele. Chiar si critica literara, daca mai citesc, o fac strict din placere, cand mai e cate o carte care ma starneste.
Relativismul meu aproape absolut (sic!) ma face sa nu cred intr-o ierarhie foarte solida a valorilor si in capacitatea cuiva de a masura cu un subler precis niste domenii in care aprecierile pot fi doar subiective, precum literatura si cinematografia. Dar pana si aici sunt niste limite, sunt cazuri strigatoare la cer care devin discutabile cand ma gandesc la categoria de varsta sau de cititori careia le sunt adresate... Pot sa zic ca un roman cu vampiri e prost cand, din principiu, pentru mine-s toate proaste?! Da, pot, i don't give a shit about cine se supara si da, toate sunt proaste, neinspirate, naive si cu idei reciclate!
Ma gandesc ca si criticii de specialitate sunt, pana la urma, oameni, formati intr-o anumita scoala de gandire, cu propriile sisteme de valori. De acord ca background-ul e mai solid, pe de alta parte receptarea lor e supusa model(el)or vremii, cercurilor de prieteni literati, curentelor de opinie si interes. Asa ca eu pe cine sa mai cred?! De multe ori e nevoie de stiinta de a citi printre randuri, pentru ca oamenii cu o anumita responsabilitate de imagine nu pot fi la fel de directi ca mine, cititorul inocent, care se bucura sau nu de o carte fara sa-l intereseze prea mult daca a fost scrisa de prietenul lui X sau publicata la editura lui Y. Prin urmare, prefer sa citesc bloguri, sa nu bag in seama aerul tare al inaltimilor literare intepenite in propria importanta, si asa imi descopar afinitati cu alti cititori, imi compar propriile idei cu ale altora, incep sa inteleg in ce zone se afla punctele de interes comun (oricat am cauta, nu exista potrivire de 100% in gusturi literare) si sa selectez din recomandarile lor. Pana la un punct, cand tot cu placerea perceputa direct sau nu raman.
De acord ca unele motive pentru care o carte ma alunga de langa ea nu-s rationale. Tin de asteptari, de ciocnirea mea cu textul dupa elogiile sau cronicile comandate de marketing (vedeti de ce nu pot avea incredere in critica de intampinare?! ca toti aia mari care scriu pe coperti intampina orice rahat cu bratele deschise, doar n-o fi prost editorul sa puna in loc de "stralucitor! extraordinar!" o fraza de genul "cartea asta e proasta, nu o cumparati!") ori pur si simplu de succesiune, de déjà-vu-ul ce duce inevitabil la comparatii sau de dispozitia de moment. Poate am o indigestie si nu vreau o carte care sa-mi cada greu la stomac! Nu o luati ca atare, n-am muscat pana acum din nici una, doar ca unele sunt atat de zaharisite si pufoase ori cu straturi de crema grea, de-aia cu mult unt, altele sunt ca mancarea de saptamana trecuta reincalzita, altele imi evoca mirosuri neplacute. Iar altele pot sa fie ele cat de proaste, daca-mi intind o madlena, ma vor prinde, asta sunt, deci nu puteti avea incredere in ce spun eu pe-aici :)!
Ma gandesc ca si criticii de specialitate sunt, pana la urma, oameni, formati intr-o anumita scoala de gandire, cu propriile sisteme de valori. De acord ca background-ul e mai solid, pe de alta parte receptarea lor e supusa model(el)or vremii, cercurilor de prieteni literati, curentelor de opinie si interes. Asa ca eu pe cine sa mai cred?! De multe ori e nevoie de stiinta de a citi printre randuri, pentru ca oamenii cu o anumita responsabilitate de imagine nu pot fi la fel de directi ca mine, cititorul inocent, care se bucura sau nu de o carte fara sa-l intereseze prea mult daca a fost scrisa de prietenul lui X sau publicata la editura lui Y. Prin urmare, prefer sa citesc bloguri, sa nu bag in seama aerul tare al inaltimilor literare intepenite in propria importanta, si asa imi descopar afinitati cu alti cititori, imi compar propriile idei cu ale altora, incep sa inteleg in ce zone se afla punctele de interes comun (oricat am cauta, nu exista potrivire de 100% in gusturi literare) si sa selectez din recomandarile lor. Pana la un punct, cand tot cu placerea perceputa direct sau nu raman.
De acord ca unele motive pentru care o carte ma alunga de langa ea nu-s rationale. Tin de asteptari, de ciocnirea mea cu textul dupa elogiile sau cronicile comandate de marketing (vedeti de ce nu pot avea incredere in critica de intampinare?! ca toti aia mari care scriu pe coperti intampina orice rahat cu bratele deschise, doar n-o fi prost editorul sa puna in loc de "stralucitor! extraordinar!" o fraza de genul "cartea asta e proasta, nu o cumparati!") ori pur si simplu de succesiune, de déjà-vu-ul ce duce inevitabil la comparatii sau de dispozitia de moment. Poate am o indigestie si nu vreau o carte care sa-mi cada greu la stomac! Nu o luati ca atare, n-am muscat pana acum din nici una, doar ca unele sunt atat de zaharisite si pufoase ori cu straturi de crema grea, de-aia cu mult unt, altele sunt ca mancarea de saptamana trecuta reincalzita, altele imi evoca mirosuri neplacute. Iar altele pot sa fie ele cat de proaste, daca-mi intind o madlena, ma vor prinde, asta sunt, deci nu puteti avea incredere in ce spun eu pe-aici :)!
Cineva mi-a spus ca wall of text-ul pe blog da rau. Asa imi vine, asa scriu. Nu incerc sa "dau bine" nici prin aspect, nici prin continut. Cine nu are rabdare sa citeasca, considera ca nu e interesant si asa o fi. Pentru cei deranjati ca n-as scrie cu diacritice ori nu marchez paragrafe, ca folosesc forme expirate ale unor cuvinte ("nici un", "nici o"), sa stiti ca-s asumate. Primele din comoditate, asa stie tastatura mea engleza, sa puna accente, dar nu si caciuli sau virgulite si tab-ul nu merge, cealalta din convingere. In rest, fiti sanatosi si mai treceti pe-aici daca va face placere, puteti sa si comentati daca ceva va (ne)multumeste. Daca nu... nu. Am vazut ca nu prea se mai poarta discutiile pe bloguri, toata lumea feisbuceste. Feisbuciti sanatosi, dragii mei, eu n-o sa fiu prin preajma sa va vad!
Destul cu generalitatile, nu stiu de ce am avut asa o apetenta fluviala sa ma justific, cand in sinea mea nu cred ca e nevoie sa o fac. Poate am vrut sa spun intr-un fel "multumesc ca ma vizitati" ;).
Nu-mi sta in fire sa fac topuri, le urasc, ma frustreaza, le simt neadevarate, ca precis as uita ceva si am remuscari dupa aia, deci n-o sa vedeti top "carti/filme preferate in 2014"; o sa fac doar un top... 6 (doar asa, sa nu fie 5) cele mai vizualizate articole, ca aici am clasamentul gata facut, mi-l da statistica blogului.
Cat despre preferinte, literar cred ca m-am axat pe carti ale editurilor Polirom, Univers, Art, All, Nemira (in special pentru Barnes), Humanitas si Curtea Veche, poate ceva RAO, nu stiu sigur, probabil in ordinea asta, nu verific acum post cu post, dar cam ele mi-au fost cele mai vizibile si mai aproape de gusturi, cu un plus pentru primele 2-3. Cinematografic, am dat iama in filme scandinave si aproape am terminat filmografia lui Tornatore si Wes Anderson (mai am cate doua filme de la fiecare de vazut). Am obsesii, cand dau de-un autor, trupa sau regizor care imi plac, e musai sa-i citesc toata discografia :).
Dar gata, m-am intins cu vorba, hai cu topul de care va spuneam:
1. Catedrala din Kingsbridge - post vechi, cu vizualizari multe stranse in timp, dar iata ce inseamna un titlu la obiect, cum nu prea am obiceiul sa pun: multi ajung prin search, vor sa vada unde este si daca exista cu adevarat, mini-seria cred ca a inceput sa se difuzeze si la un post TV autohton, film cumintel fata de alte productii Starz si HBO, inceput cam in acelasi timp cu Spartacus de cei de la Starz, dar mai de "larga respiratie", fara scene de sex si sange atat de explicite. Imi pare rau doar ca nu-s mai multe vizualizari la Bron/Broen de exemplu, la seria cu zombi si nu chiar sau la alte filme frumoase pe care nici nu stiu ce pierd cei care nu le vad.
Nu-mi sta in fire sa fac topuri, le urasc, ma frustreaza, le simt neadevarate, ca precis as uita ceva si am remuscari dupa aia, deci n-o sa vedeti top "carti/filme preferate in 2014"; o sa fac doar un top... 6 (doar asa, sa nu fie 5) cele mai vizualizate articole, ca aici am clasamentul gata facut, mi-l da statistica blogului.
Cat despre preferinte, literar cred ca m-am axat pe carti ale editurilor Polirom, Univers, Art, All, Nemira (in special pentru Barnes), Humanitas si Curtea Veche, poate ceva RAO, nu stiu sigur, probabil in ordinea asta, nu verific acum post cu post, dar cam ele mi-au fost cele mai vizibile si mai aproape de gusturi, cu un plus pentru primele 2-3. Cinematografic, am dat iama in filme scandinave si aproape am terminat filmografia lui Tornatore si Wes Anderson (mai am cate doua filme de la fiecare de vazut). Am obsesii, cand dau de-un autor, trupa sau regizor care imi plac, e musai sa-i citesc toata discografia :).
Dar gata, m-am intins cu vorba, hai cu topul de care va spuneam:
1. Catedrala din Kingsbridge - post vechi, cu vizualizari multe stranse in timp, dar iata ce inseamna un titlu la obiect, cum nu prea am obiceiul sa pun: multi ajung prin search, vor sa vada unde este si daca exista cu adevarat, mini-seria cred ca a inceput sa se difuzeze si la un post TV autohton, film cumintel fata de alte productii Starz si HBO, inceput cam in acelasi timp cu Spartacus de cei de la Starz, dar mai de "larga respiratie", fara scene de sex si sange atat de explicite. Imi pare rau doar ca nu-s mai multe vizualizari la Bron/Broen de exemplu, la seria cu zombi si nu chiar sau la alte filme frumoase pe care nici nu stiu ce pierd cei care nu le vad.
2. Drumul spre Wacken - finala nationala a WOA Metal Battle a trezit interes in randul suflarii metalice si a umblat vorba prin comunitate. In ultima vreme sunt cam rare cronicile de concerte, site-urile de profil se multumesc in general cu poze. Castigatorii finalei nationale, Dirty Shirt care au fost si preferatii mei, s-au clasat pe locul II la concursul international din Germania. Bravo lor si keep up the good work! Astept albumul ala care era vorba de acum cateva luni ca apare curand.
3. Pamela s-a bucurat de mare atentie. Nu stiu daca ea sau impresiile despre cartea lui Ionut Chiva, dar suspectez ca un rol important la ridicarea in clasament a postului l-a avut si Terorista cu insemnarea ei frumoasa si entuziasta, pentru care ii multumesc din nou :).
4. Pierderea inocentei, despre cartea cea mai recenta a lui Dan Lungu. M-am tot minunat cum crestea numarul de view-uri de la o zi la alta, pana la urma cineva cu Facebook din preajma m-a ajutat si am descoperit cauza in linkul de pe pagina autorului, alta decat cea pe care o pot vedea eu, ca muritor de rand/ afara din rand fara cont, n-am inteles de ce este inaccesibila publicului neincolonat pe Facebook, probabil e pagina personala, nu cea de autor.
5. Punct - o insemnare despre o carte de Lydia Davis frumos scrisa si frumos tradusa, cred ca a obtinut multe vizualizari in urma linkului de pe site-ul editurii Univers.
6. Din tara unde soarele... prima insemnare din multele despre Norvegia, coechipierul meu de drum a tot spamat Facebook-ul cu linkuri la momentul respectiv, urmatoarele au scazut treptat ca interes, probabil am plictisit destula lume cu ele si n-au rezistat pana la sfarsit, oricum depasesc ca numar vizualizarile postarilor despre carti. Eu oricum o sa scriu in continuare despre ce si cum am chef.
Concluzia? In afara de locul I, care a ajuns acolo prin forte proprii, get a Facebook! Or not, cine vrea sa ma caute, ma va gasi, cine nu, nu pierde nimic. Mie mi-e confortabil asa.
In rest, va doresc un an frumos, cu carti, muzici si filme pe gustul vostru si intamplari fericite, si mai poftiti virtual pe la mine! Sau, cum ziceam si mai sus, daca nu... nu!
Concluzia? In afara de locul I, care a ajuns acolo prin forte proprii, get a Facebook! Or not, cine vrea sa ma caute, ma va gasi, cine nu, nu pierde nimic. Mie mi-e confortabil asa.
In rest, va doresc un an frumos, cu carti, muzici si filme pe gustul vostru si intamplari fericite, si mai poftiti virtual pe la mine! Sau, cum ziceam si mai sus, daca nu... nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.