Sunday, 7 December 2014

Cat timp poti sa-ti tii respiratia?


Wolfgang Herrndorf - O vara misto

Maik Klinkenberg are 14 ani si, la inceputul abrupt al cartii, se afla intr-o mare incurcatura. Este gasit de politie si salvare pe o autostrada, in urma unui accident cu o Lada furata, plin de sange, declarand ca voia sa mearga la dracu-n praznic sau, dupa expresia lui, "in Valahia" :). Cu asa un inceput alert care starneste curiozitatea am crezut ca ma intorc in copilaria devoratoare de  carti de aventuri si ca voi gasi un roman plin de ritm, cu multe peripetii. Dar a fost un pic altfel. 
Ca sa aflam cum a ajuns eroul in situatia de la inceput, ne intoarcem in timp, pentru a-l descoperi pe Maik ca fiu unic al unei familii instarite din Berlin, neglijat de tatal afacerist falimentar si de mama alcoolica, baiatul uitat de colegi cand e vorba de invitatii la petreceri, considerat plictisitor si usor psycho. Sufera in tacere pentru dragostea lui, Tatiana, pentru care munceste trei luni la un cadou de aniversare doar pentru a afla ca nu este invitat. Dupa ce in clasa isi face aparitia un nou elev, Chistoc, un baiat cu origini rusesti si trasaturi mongoloide, mirosind mai mereu a alcool, invaluit intr-o aura de mister data de banuiala ca ar avea legaturi cu mafia,  Maik va avea parte alaturi de el de aventura vietii.
Vocea lui Maik, care ne povesteste cu candoare intamplarile prin care trec, surprinde naivitatea varstei, fascinatia lucrurilor neintelese, gandurile unui adolescent solitar. Are parfumul copilariei si m-a transportat in timp, facandu-ma sa-mi amintesc de niste pozne (credeam eu la 14 ani, de fapt erau chiar infractiuni, bine ca nu le-a descoperit nimeni, nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat si unde as fi fost acum) carora atunci nu le constientizam gravitatea. E o carte ce trezeste nostalgii si intinereste cititorul. S-ar fi putut face un road movie dupa ea, gustat in aceeasi masura de copii si de adultii care nu si-au uitat copilaria.
Am vazut ca e o carte recomandata adolescentilor, dar mi se pare o carte pentru tineri in aceeasi masura in care este si Catcher in the Rye, citibila la orice varsta, revelandu-si straturile pe masura ce capacitatea de intelegere creste, fara legatura cu genul de fictiune young adult asa cum e inteles in prezent. Wiki tinda sa ma contrazica si sa inghesuie acolo de-a valma pe Huck Finn, pe  contele de Monte Cristo, pe Harry Potter sau vampirismele ori salvatorii globali de duzina ce i-au urmat, nu o credeti, clasificarile retroactive sunt tare anapoda. O vara misto poate sa apropie intre ele generatiile, aratandu-le si celor mai mari cata nevoie au cei mai mici de afectiunea si atentia lor, chiar daca nu o spun. Sunt multe similitudini intre Maik si Holden Caulfield, reprezentanti ai aceleiasi tipologii a anxietatii adolescentine, solitari nu prin alegere, ci prin inadaptare si marginalizare. Dar Maik gaseste prietenia si traieste frumusetea unei excursii palpitante, vacanta lui se transforma intr-un sir de experiente de initiere si cunoastere a lumii in care intalneste, alaturi de Chistoc, personaje pitoresti si bizare, precum un batran neamt comunist, fata de pe muntele de gunoaie sau familia ce nu cumpara niciodata de la supermarket si la despartire le daruieste un dovleac.
Plecati spre niciunde, cei doi fug de propriile lor vieti. Nu destinatia e importanta, ci detasarea, evadarea din limitele imaginii create in ochii celorlalti, nevoia de eliberare si prietenie. Neglijat de familie si de colegi, Maik descopera ca baiatul rus ce ii inspira teama la inceput nu este infractorul periculos etichetat astfel in prima zi si impreuna isi traiesc zilele de vacanta cu entuziasm, curiozitate si cu bucuria de a vedea ca pot avea alaturi oameni care nu doar ca-si dau seama de existenta lor, dar pot fi si interesati de ea. Si, mai ales, invata ca "nu poti sa-ti tii o vesnicie respiratia" si ca drumul nu se sfarseste niciodata.
Totul ar fi fost si mai frumos daca as fi putut sa citesc cartea in intregime. Ma enerveaza corectorii neatenti care pot sa faca praf o carte. E de inteles o scapare de cate o litera pe ici-pe colo, se mai intampla, dar pagini intregi disparute in neant m-au lipsit de experienta completa si au lasat goluri mari. In exemplarul meu, dupa pagina 80 urmeaza 113-128 in ordine inversa, apoi se reia numerotarea de la 97. Nu stiu ce cuprind paginile 81-96, acest mister ce va ramane pentru totdeauna astfel... Pacat de intentie, pacat de munca traducatoarei si pacat pentru memoria autorului... Este o carte care ar fi meritat mai mult, mi-am tinut respiratia pana la pagina 80, parea alerta si simpatica, apoi am respirat adanc, cu frustrare, si am continuat... ceva se rupsese si am inceput sa vad mai degraba paiul din ochi decat culoarea lor, sa constat ca Herrndorf a incercat sa creeze un Caulfield neamt, un painting by numbers intr-un alt decor. Uitandu-ma ulterior la un alt exemplar in librarie, am vazut  ca era versiunea completa. Deci a fost doar ghinionul meu, dar si impresiile sunt tot ale mele, nu?! Toate senzatiile sunt pana la urma create de o anumita conjunctura. Astrele sub care am citit cartea asta nu s-au aliniat, cineva dintr-o redactie le-a impiedicat mersul lin spre traiectoria potrivita... 

No comments:

Post a Comment