Monday, 5 January 2015

Invizibilii


Ralph Ellison - Omul invizibil

Ati crede ca in anul 2015 un roman scris in 1952, cu actiunea plasata in America anilor '30, un manifest anti-rasist, scris de nepotul unui sclav negru, sufera cel putin din punctul de vedere al perimarii subiectului. Ar fi bine sa fie asa, dar nu, e cat se poate de actual: uitati-va doar la afro-americanii impuscati in Statele Paranoice fara prea multe intrebari, uitati-va si la sirienii ce intra in Uniunea Europeana prin Bulgaria si ajung sa fie priviti de vecinii nostri de la sud ca exponentii Islamului invadator si sa fie luati la bataie in centrul Sofiei, uitati-va la tiganii nostri carora li se acorda cu generozitate premisa de vinovatie inainte de a vedea daca e cazul. Asta doar considerand culoarea pielii, ca discriminari pentru alte motive, create de prejudecati, sunt si vor fi mereu. Uitati-va la cei ce generalizeaza si-si eticheteaza semenii, pe baza unor experiente neplacute mai degraba auzite decat personale. Priviti in jur si veti vedea tot felul de oameni ce devin vizibili numai atunci cand prezenta lor deranjeaza sau cand, prin moartea lor, pot deveni subiect de stiri sau de starnire a unor tensiuni mocnite. Incapabili sa se defineasca, pentru ca o fac deja altii pentru ei, care au pretentia de a sti mai bine unde le este locul, nu capata o identitate, asa cum nici personajul lui Ralph Elisson nu primeste un nume. 
Este un tanar din America anilor '30 care, in acorduri de blues si jazz, se intreaba asemenea lui Louis Armstrong What did i do to be so black and blue? Metafora invizibilitatii se contureaza initial fara resentimente, mai degraba cu resemnare. Student al unui colegiu pentru negri, tanarul nostru se vede expulzat in urma unei greseli considerate de directorul institutiei de neiertat. Porneste spre nord si, ajuns in New York, are surpriza sa descopere ca scrisorile de recomandare catre albii bogati, potentiali angajatori, date cu atata generozitate chiar de cel ce l-a exmatriculat, sunt o minciuna. Tanarul nostru insa nu e un invins, ci un luptator, ce vede fiecare sut primit ca pe un salt inainte. Asa isi incepe calatoria emotionala, transformarea, in lumea plina de simboluri ale perfectiunii intruchipate de culoarea alba, de la fabrica de vopsele unde trebuia sa obtina albul stralucitor, pana la simplul mers pe strada, printre reclamele ce promit ca "si tu poti fi cu adevarat frumos (...) Un ten mai alb pentru mai multa fericire" si obiecte ale culturii populare, reminiscente ale altor vremuri, precum negrul cersetor - pusculita, un drum al descoperirii de sine si al descoperirii celorlalti sau a perceptiei lor despre el.
"Cateodata e un avantaj sa nu fii vazut, desi, de cele mai multe ori, invizibilitatea iti pune nervii la incercare. Atunci cei cu vederea slaba se lovesc mereu de tine. Adesea, te indoiesti ca existi. Te intrebi daca nu cumva esti doar o fantoma care exista in mintea altor oameni, de pilda, o fiinta dintr-un cosmar, pe care cel care viseaza incearca din rasputeri sa o distruga. (...) Te macina nevoia de a-ti dovedi tie ca existi in lumea reala, ca faci parte din tot acest zgomot, din tot acest chin, si atunci lovesti cu pumnii, blestemi si injuri, ca sa-i faci sa iti recunoasca existenta. Din pacate, rareori reusesti."
Cand cinic, cand naiv, impins de propriile sale elanuri sau transformat intr-un mecanism de manipulare actionat de resorturile unor interese mai presus de vointa lui, eroul invata ca intoleranta se manifesta si in (aparent) cele mai prietenoase si favorabile ideologii, ca ""misiunea noastra nu este sa-i intrebam pe ei ce gandesc, ci sa le spunem ce sa gandeasca"!
Desi a publicat ulterior si alte volume de fictiune si eseistica, pentru Ralph Ellison Omul invizibil este Cartea, debutul si momentul de referinta, locul unde reuseste o proza vizionara si realista, ce imbina discursul social si politic cu istoria neagra, consideratiile psihologice si filozofice, o carte densa, ce isi plimba cititorul printr-o gramada de repere ale literaturii moderne sau simboliste, pastrand un ton amuzat-sarcastic, mai mult de observator decat de participant implicat. Este nevoie de mult pentru ca eroul sa reactioneze, dar nu ai nici un moment senzatia de tragere de timp, de constructie lenta, fiindca, odata ce reusesti sa intri in carte, totul intriga, provoaca, intr-un mod ce nu e acuzator si transant, ci sarcastic si atent la nuante, ce-ti da tot timpul senzatia irealitatii, dar atat de ancorata in realitate (pare contradictoriu, dar n-am stiut cum sa formulez altfel ce se intampla in carte).
Resentimentele si tensiunile, nu numai interrasiale, sunt inevitabile, ciocnirile intre alb si negru reusesc sa adauge cartii multe pete de gri, intrebari ce nu-si gasesc nici pana azi raspuns: "Cum ramane cu oamenii care asteapta, linistiti si tacuti acolo, pe peron, asa de linistiti si de tacuti incat se ciocnesc cu multimea chiar din cauza imobilitatii lor; galagiosi tocmai prin tacerea lor; cu asprimea unui strigat de spaima in mutenia lor?"

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.