Saturday, 14 February 2015

Carturesti Carusel - pomul laudat


14 februarie 2015 - Multi gura-casca, putine carti

O data in viata  trebuia sa am si experienta asta, nu?! Sa ma duc la o librarie ca si cum as merge la un muzeu. Daca ma gandesc ca acolo nu e coada sa intri, ci doar, cel mult, la bilete, i-as spune mai bine pestera. Cand am vazut lumea stransa la intrare, m-am temut ca am nimerit la vreun eveniment cu dichis, un concert, un vernisaj si se intampla iar ca in ziua lansarii cartii presedintelui la Bookfest, deci asta trebuie sa fie coada de asteptare la autografe. Dar nu, era doar o intrare normala. Ca la programul de vizitare al pesterilor, ies unii, sunt lasati inauntru altii, sa nu cumva sa creasca umiditatea in aer si sa deterioreze cartile, sa se topeasca stalactitele... Am inteles perfect motivul cand am ajuns inauntru, dar tot nu am putut sa-mi stapanesc mirarea si bucuria vazand atatia oameni inghesuindu-se la... 

 Asa credeati?! Nu, de fapt multi au venit sa viziteze "muzeul", fosta banca a familiei Chrissoveloni, devenita peste noapte in presa "celebra", "renumita", "cunoscuta". O mai fi cineva ca mine in tara care a aflat de numele acestei familii apropiate domnitorilor fanarioti abia in contextul deschiderii noului Carturesti?! Nu ma mandresc, dar nu ma sfiesc sa-mi recunosc ignoranta cand e cazul si parca prea toti din jur sunt pusi la punct cu istoria, mi-au creat un complex de inferioritate. Stiti, desigur, toate detaliile privind soarta cladirii, n-are rost sa va plictisesc eu cu ele, deci sa intram. Cred ca ati vazut minunea alba si luminoasa pana acum in sute de poze, asa ca nu e cazul sa adaug si poze... dar nu ma pot abtine! 



Cand intri, ai o senzatie coplesitoare privind in sus, spre balcoane si coloane. Doar o librarie alcatuita din hexagoane cu o sfera in mijloc si oglinzi m-ar fi putut impresiona mai mult. Ai vrea, ca-n orice muzeu care se respecta, sa gasesti un pliant, un fluturas, o harta care sa te orienteze putin. Poate n-ar fi o ideea atat de rea, dat fiind ca multi par sa fi intrat doar pentru turism. Un veritabil spatiu de pelerinaj cultural cum spera sa devina, un "obiectiv" pentru vizitatorii din afara orasului, curiosi sa vada cladirea considerata "cea mai frumoasa librarie din tara" e bine sa-si orienteze publicul cu precizie in spatiu, sa nu sfarseasca bietii vizitatori printre rafturi populate cu obiecte infioratoare numite carti, sa stie clar ca daca iau liftul (exista!) pot ajunge la bistrou evitand orice pericol. 
Pornind de jos in sus, la subsol gasiti discuri, cd-uri, dvd-uri, sectorul media in principal, pe care l-am trecut in revista destul de sumar. Parterul este ocupat de obisnuitele accesorii de birotica, de la agende, carnetele, pixuri si pungute la tot felul de maruntisuri ingenioase numai bune de atras clientul spre cumparaturi compulsive. Abia la etajul 1 am gasit ceea ce cautam intr-o librarie, cartile, insa aranjamentul lor e cam fistichiu pentru gustul meu traditional. Prefer sistematizarile clare, daca nu alfabetic, cel putin dupa edituri, desi cea de-a doua poate dezorienta un pic cititorul neinformat in privinta autorilor cautati. Organizarea tematica il descumpaneste si mai rau, se pare ca si pe cei ce au asezat cartile pe rafturi. Mi-i si inchipui: "asta e roman sau sunt memorii?" "asta intra la psihologie sociala sau la socio(psiho)logie?"
Asa arata, de exemplu, sectiunea de politica si sociologie, unde am gasit o carte cu titlul "Hartia. O elegie".  Se stie doar ca toate tratatele politice si cele mai importante studii sociologice s-au scrie pe hartie, o legatura trebuie sa existe!


La etajul 2, ne intampina albumele de arta, cartile pentru copii, volume de parenting si pshilogie. Le recomand cu caldura celor care si-au adus odraslele doar ca sa planga exasperate prin librarie, tragandu-le dupa ei ca pe un bagaj in timp ce vizitau "muzeul". 
Pentru a ajunge la etajul 3, se urca pe doua scari melc laterale si ajungem intr-un spatiu liber, unde doritorii se pot tolani confortabil sa citeasca, deranjati doar de trecatorii curiosi sa admire peretii, si anume expozitia de pictura. 


Autoarea se numeste Suzana Dan si tablourile sale par inspirate de filonul artei naive in culori tari, cu imagini ca desprinse din basme sau din vise. Am trecut insa destul de in fuga si cu o senzatie inconfortabila pe langa ele, fiindca sub fiecare erau asezati cititori si nu puteam nici sa-mi gasesc starea contemplativa, nici nu voiam sa par ca m-as holba la ei. Nu stiu daca spatiul va ramane astfel, cu expozitii si zona de chill in acelasi loc, dar piticii mei imbracati in verde cu cusma maro nu se simt deloc in largul lor intr-un asemenea mediu neconventional.
Asa ca am urcat si la etajul dedicat bistroului, timp de o poza si o privire de sus
si am coborat repede la casa cu "prada" pe care abia astept sa o savurez. Va mai dura ceva timp, sunt altele la rand, dar o sa vina si vremea lor. Asa-s eu cu cartile, vorba zicalei, una-n mana, una-n gura (aia despre care urmeaza sa scriu, o mestec putin inainte) si cu ochii dupa alta.
 Din fericire, coada de la casa era mai mica decat cea de la intrare, inca o dovada ca multi vin sa se plimbe, putini sa cumpere. Una peste alta, noul... spatiu Carturesti, ezit sa-i spun librarie, este un fel de Mall, din care nu lipseau selfisti, pierde-vreme aruncand ocheade in jur de la balustrada ultimului etaj, copii dificili tarati acolo impotriva vointei lor... 
Sau, cum ziceam in titlu, un "pom laudat", un pom de iarna cu multa forfota in jur, cu luminite multe si stralucitoare, cu tot felul de delicatese bune de cadouri ... 


... carti nu prea are, dar cine merge la o librarie sa cumpere carti?!
Cand frunzaream pe net citind despre istoria cladirii, s-a intamplat sa nimeresc si pe site-ul stirilor PRO Tv. "Locul este de acum un carusel al culturii, in care chiar si daca nu esti un erudit, ai vrea sa te invarti si sa uiti de zgomotul orasului." Asa grait-a Esca spre popor! Lasand deoparte faptul ca doamna considera ca, in principiu, librariile sunt locuri pentru eruditi (oare stie ce inseamna cuvantul?), ca sa uit de zgomotul orasului cel mai bine stau in casa, nu ies taman in mijlocul lui, in buricul targului. E frumos de vazut o data, am fost, am bifat si acum stiu ca, atunci cand vreau la o librarie Carturesti, tot la Verona voi merge.

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.