Monday, 9 March 2015

Ochi mari si lacrimosi

Big Eyes (2014)

Filme cu pictori: ma uit la toate, cum le prind le devorez, unele mai bune, altele mai slabe, am urmarit pana si seria senzationalista dupa cunoscuta reteta a canalului Starz, sex, drugs (= sange) si rock'n roll (= intriga) pe nume Da Vinci's Demons. Nu stiu ce magnet ma atrage spre ele, poate cautarea de inspiratie si motivatie pentru a persevera intr-o arta care imi da senzatia ca ma respinge, poate dorinta de a vedea cat este dispus un om sa sacrifice pentru convingerile sale sau doar imi place sa-mi clatesc ochii cu imaginea artistului la lucru. Toti pictorii, indiferent de abordare, au un lucru in comun, cel care pe mine ma inspaimanta: dorinta de expunere. Daca altcineva ar consimti sa preia laudele si criticile operei in contul meu, n-as avea nici o problema. Nu mi-ar placea sa mi se scotoceasca prin viata pentru a gasi resorturile si justificarile creatiei, as uri sa fiu centrul atentiei la un vernisaj, cu toate zambetele de rigoare, fie ele sincere, de complezenta ori ironice, toata atentia cu care artistii se simt de obicei bine.
Asa ca mi-a fost greu sa diger la nivel afectiv ceea ce rational inteleg, imoralitatea gestului prin care Walter Keane a clamat paternitatea asupra operelor sotiei sale, Margaret Keane. Pentru mine ar fi fost extrem de convenabil sa am o interfata cu publicul, sa nu-mi asum nici onorurile si nici blamul pentru ceea ce fac, creatiile sa aiba succes si sa beneficiez de latura lor comerciala, dar stiu ca aici ma aflu la polul opus al logicii normale. Mi-a fost, de asemenea, greu sa inteleg si pana unde merge credulitatea unei femei care cunoaste un barbat ce se recomanda drept pictor, fara sa-l vada niciodata lucrand, ci doar meditand in fata panzelor goale. Cu cat ochii sunt mai mari, cu atat orbirea pare mai adanca. 
Acest film biografic al lui Tim Burton a fost pentru mine asemenea unei picturi a  lui Margaret, nici prea fascinant, nici foarte plictisitor. A pus in prim-plan personajele, bine interpretate de Amy Adams si Christoph Waltz si a uitat (ca si creatiile pictoritei) de orice fundal, de orice atmosfera, de acele detalii care dadeau savoare filmelor lui, de stropul de magie, desi pictura in cauza se preteaza unei abordari fanteziste, asa cum ne-a obisnuit regizorul. A urmat cuminte linia biografica si a preferat un omagiu conventional adus unei artiste neconventionale nici prin viata sa, a unei femei care, sub aparenta fragilitate, are forta de a se revolta in conservatorii ani '60 plecand singura, cu un copil mic, catre un viitor necunoscut, nici prin opera ce a consacrat-o ca pe autoarea "ochilor mari", o marca personala numai buna de transformat in postere si vederi pentru arta de consum, aducandu-i in anii '60-'70 succesul afiselor lui Mucha de la inceputul secolului. E drept ca Mucha a fost considerat depasit in a doua parte a vietii si cateva zeci de ani dupa aceea, pentru a fi readus in atentie prin '60, poate Burton si-a dorit cu filmul sau sa-i faca acelasi cadou bunei lui prietene, Margaret Keane, care se apropie de 90 de ani. Dar ca sa-i reuseasca, sa o faca sa aiba priza la generatia tanara, era nevoie de un factor cool pe care regizorul il are, dar a preferat, din respect poate, sa nu-l exploateze aici. 
E un film linear, discret, interesant poate pentru amatorii de biografii ecranizate sau pentru fanii pictoritei, dar dezamagitor si pentru cei interesati de pictura, de moduri de lucru si inspiratie, si pentru admiratorii lui Burton, obisnuiti cu o viziune mai intunecata si mai imaginativa. Eu imi pusesem sperante in ambele directii, desi trailerul nu ma incuraja. Sa se fi temut regizorul sa nu-si puna  in umbra un subiect caruia ii lipseste sclipirea geniului?!  Asa ca s-a limitat la un film corect, concret, axat pe intamplari, lipsit de introspectie, consumabil cu o punga de popcorn, filmat ca o comedie, cu accente negre pe alocuri, fara sa dramatizeze prea mult si fara sa inventeze nimic.  Prefer sa uit ca Tim Burton a facut filmul asta si astept urmatorul film cu pictori, Mr. Turner. Daca nu altceva, macar vizual imi va oferi mai multe satisfactii decat au facut-o nefericirile casniciei doamnei Keane.

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.