Tuesday, 12 May 2015

I AM... sterdam


Amsterdam, 6-11 mai 2015

Desi mai am mult de tras pentru achitarea datoriei facute anul trecut cu plimbarea in Norvegia (am scris detaliat despre ea incepand de aici), cam costisitoare dar care a meritat fiecare leu, cent sau coroana, nu m-am putut impotrivi imbietoarei oferte Tarom de bilete de avion de 99 de euro. Ma apuca uneori asa un dor de duca de nu-i pot rezista si evadez, las totul balta si fug in lume sa imi incarc bateriile si sa-mi ridic moralul, sa gasesc energia si relaxarea necesare pentru a infrunta jungla din Bucuresti. 
Si pentru ca in lunile martie-mai este deschisa si Keukenhof, numita de unii cea mai frumoasa gradina din lume, n-am stat prea mult pe ganduri si am ales inceputul lunii mai pentru o mini-vacanta, un week-end prelungit, de cinci zile.
Daca transportul a iesit la pretul unui drum dus-intors pana la Cluj, ceva mai complicat a fost cu cautarea cazarii. Dupa ce am analizat optiunile, incepand cu hoteluri si hosteluri, am gasit-o pe cea mai ieftina, care s-a dovedit avantajoasa si ca pozitie si foarte placuta, o cabina pe unul din vasele ancorate pe canale. Nu o recomand celor cu rau de mare, mai ales ca au fost momente cand vantul batea destul de tare, dar mie imi place senzatia de leganare inainte de a adormi, Freud ar zice probabil ca se leaga de regresia infantila. Daca ajungeti vreodata in Amsterdam si nu aveti astfel de probleme, daca nu cautati lux ci doar un loc de dormit dupa o zi de umblat prin oras, cu gazde foarte simpatice si gata sa ofere explicatii si ponturi despre locurile interesante de vazut, Avanti este o alegere excelenta. Dave, Anni si hamsterul Nelson va vor primi cu caldura, cu un mic-dejun gustos si copios, pizza buna (fara prea mare legatura cu adevarata pizza, dar branzeturile olandeze sunt un deliciu), bere Heineken (3 la 5 euro, cam cat intr-un bar de la noi) si multa voie buna.
O poza cu vederea de langa vas (undeva in plan indepartat se afla gara, la 10 minute de mers pe jos)...
si alta din interior.
Cand ajungi in aeroportul Schiphol din Amsterdam, situat la 4 metri sub nivelul marii, te simti intr-un furnicar, insa totul e la fel de bine organizat ca si in musuroi, cu marcaje dese si clare, ceea ce face ca plimbarea de vreun sfert de ora pana la banda de recuperare a bagajelor sa nu se transforme intr-un concurs de orientare turistica.
Schiphol e mai mult decat un aeroport, e si gara, si centru comercial, totul e la indemana, exista chiar si defribilatoare in statie, ca si in gara centrala, de altfel. Ma indoiesc ca, in caz de nevoie, ar sti chiar orice trecator sa le foloseasca, dar e bine sa fie daca exista sansa de a salva viata cuiva. Peste inca 10-15 minute ajungeam la Amsterdam Centraal, cladirea ridicata la sfarsitul secolului XIX pe o insula artificiala din lacul IJ, cam in aceeasi perioada cu Rijksmuseum, Muzeul National din prima poza. 
Primele lucruri care te izbesc cand pui piciorul in oras este numarul mic de masini de pe strada in comparatie cu numarul bicicletelor si al barcilor si frumusetea caselor insirate de-a lungul canalelor. Construite de-a lungul a trei secole, XVII-XIX, cladirile au pastrat o aparenta unitara, cocheta, se incadreaza perfect intr-un peisaj ce indeamna la relaxare. Si ma gandesc la noi si la haosul nostru urbanistic, ca plan nu-i pot spune...


Cat despre biciclete, nu pot sa nu ma raportez din nou cu amaraciune la mentalitatea autohtona, la soferii care tipau ca, din bulevardele si asa aglomerate, se rapeste o banda pentru a fi transformata in banda pentru biciclisti. Ei vad efectele, dar nu si cauza. Daca Bucurestiul ar avea acelasi cult al bicicletei ca alte orase europene, ca Amsterdam sau Copenhaga, traficul auto ar scadea si benzile ramase ar deveni suficiente. Nu spun ca am incepe cu totii sa dam din pedale, dar multi ar face-o. Ca mine, de exemplu, care nu am curaj sa ma urc pe o bicicleta aici, n-am mai facut-o de vreo 20 de ani, dar in Amsterdam am mers intr-o zi vreo 40 de kilometri fara frica. Pentru ca am vazut ca acolo biciclistii sunt categoria cea mai privilegiata. Poate o masina nu opreste la o trecere sa prea prioritate unui pieton, dar o face pentru un biciclist. Imi spunea un amic biciclist cum intr-o zi, pe mult blamata banda de pe Calea Victoriei, era parcat un "Oriunde, cu placere". I-a batut in geam si doar i-a facut un semn, nu din cele obscene, i-a batut obrazul. A fost de ajuns ca vajnicul meltean sa inceapa sa-l injure, ba s-a si dat jos din masina sa-l bata... 



Dar hai sa nu inchei cu un gust amar  prima din cele 5 postari dedicate acestei excursii si sa va anunt de acum ca in episoadele urmatoare voi vorbi despre Keukenhof (pentru iubitorii de flori), muzee (pentru iubitorii de cultura), parcuri si mori de vant (pentru iubitorii de viata) si lucrurile interzise la noi si permise la ei (pentru iubitorii de libertate).

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.