Friday, 12 June 2015

Delta Bucurestiului

Delta Vacaresti, acum o saptamana

Unii o numesc groapa. Si asta pare la prima vedere. Altii ii spuna delta si se lupta pentru recunoasterea legala a statutului de teritoriu protejat. Altii isi revendica drepturile asupra terenului si-si vad spulberat visul de a-l asana si transforma intr-un maret complex rezidential sau comercial. Iar altii vor sa ramana asa cum este, pentru a continua sa gaseasca in mijlocul Bucurestiului o oaza de liniste, in salbaticia careia putini se aventureaza.


Istoria locului spune ca, pe la 1700, Nicolae Mavrocordat a inceput pe aceste pamanturi constructia Manastirii Vacaresti, care avea sa dureze, cu extinderea adusa de fiul si succesorul domnitorului, Constantin Mavrocordat, vreo 20 de ani. La vremea respectiva a devenit cel mai mare si mai impunator lacas de cult din sud-estul Europei secolului XVIII, inconjurat de terenuri cultivate cu vita-de-vie. Din 1848, o parte din spatiu este transformat in inchisoare pentru initiatorii revoltei pasoptiste si devine ulterior in intregime, din 1864 pana in 1973, un loc de detentie, alterat si modificat ca sa corespunda noilor nevoi. Dupa gratiile inchisorii Vacaresti au fost inchisi pentru o vreme Slavici, Arghezi, Rebreanu si multi altii. Biserica a ramas in picioare si se parea ca prin anii '70 ai secolului trecut isi va recapata statutul de monument istoric, insa prin anii '80 Demolition Man a hotarat transformarea locului intr-un lac ce urma sa faca parte din amenajarile anti-inundatii ale capitalei. Nimic nu se mai pastreaza azi, nici macar pietrele de temelie ale vechilor constructii, doar cateva suprafete betonate, probabil din perioada sistematizarii lacului. Google Maps spune ca pe-aici era biserica Vacaresti:


Dupa '90, terenul a ramas in voia naturii, care s-a grabit sa-l acapareze, ca dupa o catastrofa apocaliptica. Mediul mlastinos alimentat de izvoare subterane a favorizat aparitia vegetatiei de delta (stuf, papura) si a faunei aferente, atrasa de oaza de liniste dintre blocuri. Se spune ca in afara de lebede, lisite, rate salbatice, pescarusi, ar mai trai aici cormorani, egrete, serpi de apa, vulpi si starci. Eu nu am surprins in poze decat una dintre pasarile mai neobisnuite pentru oras (undeva prin iarba uscata din centrul imaginii, probabil un starc)
 si un pescarus in zbor. 
In rest, am vazut o familie de rate cu boboci trecand pe la umbra unui alt canal
si o pasarica mica foarte galagioasa triluind pe varful unei trestii ce se legana in vant (arata cam ca o privighetoare, dar fluiera diferit. Pasarea, nu trestia). Restul suflarii ornitologice se refugiase probabil prin colturile racoroase ale baltilor, ferite de ochii ocazionalilor trecatori. Chiar si asa, m-am simtit ca un vanator care nu a ramas cu tolba goala. Mai mult succes am avut cu insectele, mai putin tematoare in fata "armei" mele.

Desi delta intinsa pe vreo 2 kilometri patrati este inconjurata din toate partile de blocuri, supermarketuri, spatii industriale, bazaitul surd si continuu ce alcatuieste zgomotul de fond, punctat de oracaitul broastelor, nu provine de la masinile de pe cele patru bulevarde inconjuratoare, ci de la bondarii, libelulele, gandaceii ce traiesc nestiuti prin frunzisul dens de pe marginea baltilor, prin care temerarii au croit poteci inguste.
Se vorbeste despre proiecte de reamenajare, aud vanturandu-se tot felul de propuneri ce se impiedica in avizele Consiliului Local. Va spun sincer, mie mi-e cam frica de o posibila "modernizare" ce ar transforma acest spatiu unic intr-un parc ca toate celelalte si ar alunga speciile salbatice din zona.

Cum as vedea eu aceasta modernizare:
1. In primul rand, ar trebui sa dispara groapa de gunoi care ocupa o parte din digul deltei.
2. Familiei numeroase ce traieste in conditii de semi-salbaticie intr-un cort ar trebui sa i se ofere o locuinta. Sunt multi copii, cuminti si politicosi (ne-au salutat cand am trecut pe langa ei), care spalau rufele intr-o groapa cu apa, dar orice transmutare este delicata si risca sa provoace efecte contrare celor dorite, mai ales asupra unor oameni invatati sa traiasca izolati de restul lumii... Nu stiu, altii sunt mai in masura sa discute cu ei si sa inteleaga ce ar fi mai bine pentru familia respectiva.
 Niste copaci, cateva bancute, cosuri de gunoi si acest spatiu de margine ar fi numai bun ca loc de picnic, amenajat corespunzator si cu interdictiile de rigoare (fara vatra, cum am vazut cateva prin imprejurimi, cu amenzi mari si aplicate pentru cei care uita la plecare sa-si ia deseurile).
Terenul acesta viran este partea care se preteaza cel mai bine la amenajari, nu majore, in masura sa favorizeze activitatile in aer liber: poate un teren de sport cu iarba, nu cu ciment, poate 2-3 terase cu racoritoare, fara muzica, macar in oaza asta sa auzim doar pasarile si gazele!
2. Singurul loc unde s-ar putea asfalta ar fi digul circular, numai bun pentru o pista de bicicleta. Peretii nici nu au nevoie de prea multe amenajari, cum am vazut ca se propune intr-un proiect. Ar fi suficienta o invitatie adresata artistilor de strada sa-l coloreze cum stiu ei mai bine, ar transforma marginile rezervatiei in pete de culoare, asemenea celor ce se zaresc timide prin cateva colturi ale placilor de beton.

Intr-un posibil concurs international de gen, imaginile create ar putea  fi adevarate opere de arta si nu ar distruge nimic din ecosistem. 
3. Ce nu vreau sa vad sub nici o forma in delta este betonul, inelul exterior ar fi suficient, inauntru mi-ar placea sa existe cateva alei pietruite sau cu scanduri (care eventual sa se prelungeasca prin cateva pontoane pe malul lacului, nu multe), prin locurile care acum arata asa:


4. O curatare a apei de prezenta umana (sticle, dopuri, pungi si cutii de plastic) este necesara: 
5. Pescuitul interzis! Pescarii vin, stau peste noapte, lasa in urma vetre de foc si excremente pe malul lacului... sunt atatea lacuri in jurul orasului unde-si pot practica viciul (refuz sa numesc pasiune ceva practicat in scopul de a ucide, fie si pesti) in liniste. 
6. Pe un ochi mai larg, se poate eventual amenaja un mic debarcader, pentru plimbari cu barca (nimic cu motor).
In rest, este bine asa cum este, un spatiu mai salbatic, unde oamenii se retrag discret prin colturi, la plaja sau doar sa ia o gura de aer intr-un mediu neaglomerat, sa traiasca pentru cateva ore iluzia ca s-au teleportat in Delta Dunarii: 



Probabil ca nici nu as fi scris despre locul asta daca, in loc de cateva zeci de vizitatori, blogul ar fi avut cateva sute (si bine ca nu are, nu vreau sa puna audienta presiune pe mine, sa ma constranga sa ma exprim cu diplomatie, termen sinonim uneori cu ipocrizia, daca n-am chef sa o fac). E o bucata de pamant decupata dintr-un alt peisaj si n-as vrea sa-l aduc in atentia prea multora, sa se strice, asa cum se intampla cu orice loc uitat de lume care, cand ajunge popular, isi pierde farmecul si salbaticia, se transforma intr-un teritoriu "la moda", unde strigatul pescarusului ajunge sa fie sugrumat de bubuitul boxelor. As vrea sa ramana asa, uitati de toate punctele de mai sus. Eu nu am prea multa incredere in ONG-urile care au "salvat" diferite locuri... Daca vreti, va propun o drumetie in salbaticia din mijlocul orasului. Luati-va apa si ceva de mancare daca intentionati sa stati mai multe ore, dar nu uitati pe acolo la plecare sticla goala, pungile sau servetelele!

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.