Thursday, 4 June 2015

Parcul Drumul Taberei la redeschidere


Dupa 2 ani (1 iunie 2015)

Nu stiu cum o fi prin alte parti, dar in cartierul meu reperele temporale capata alte sensuri decat cele strict calendaristice si "peste trei ani aici va fi statia dumneavoastra" ne apare ca o pata pe retina vazand-o pe bannerele presarate de-a lungul bulevardului Drumul Taberei de vreo cinci ani, transformandu-se intr-un "peste trei ani" vesnic sau doar amanat dupa bunul plac al executantilor lucrarilor si al preasfintitelor lor "cartite", Varvara si Maria. Nici termenul de modernizare a parcului numit pana acum ceva timp Moghioros nu a fost scutit de aceasta dilatare ce a starnit proteste, prilej cu care locuitorii au constatat inca o data ca au un primar fantoma, ca Rares Manescu nu exista in carne si oase, este doar un mit, o figura simbolic atasata institutiei primariei.
Cu chiu, cu vai, dupa mai bine de doi ani, parcul s-a deschis, desi este inca departe de a fi finalizat. Vestitele sere cu plante exotice sunt in constructie, exista piste de biciclete care duc spre niciunde, intrerupte brutal de cate un gard in care biciclistii ar trebui sa se dizolve brusc, nu am vazut nicaieri la intrare vreun regulament, sa stiu si eu daca este permis si unde cu animalu' de companie in parc...


Sa va povestesc ce am observat la o scurta plimbare prin parc, ce cred eu ca e bine sau nu, ce s-ar mai putea adauga.
Am fost de 1 iunie, ziua copilarimii, cand ma asteptam sa fie puhoi de entertaineri, clovni, producatori de baloane, vanzatori de inghetata si mai stiu eu ce maruntisuri necesare intr-o zi calda si insorita.... Nimic! Absolut nimic! Nici pentru gatlejuri insetate, nici pentru stomace infometate, ca doar nu vine omu' in parc sa stea o vesnicie, se duce la casa lui, sa manance si sa bea acolo daca i se face pofta! In parc, primeste doar spatii special amenajate:
Spatiu de joaca pentru copii, cu obisnuitele leagane, dar si aceste simpatice saritoare: 
Spatiul pentru sahisti nu mi s-a parut modificat, ramane un reper constant pentru pensionarii cartierului,  in schimb terenurile pentru activitati sportive s-au redus, cel putin in partea care ma interesa. Din cele trei terenuri de tenis existente inainte de "modernizare" a ramas doar unul, in rest sunt multe mese de ping-pong, chiar mult prea multe, pozitionate, deloc inteligent, la soare, din moment ce sub fiecare pod ridicat doar asa, pentru ca se poate, fara sa traverseze nimic, sunt zone umbrite, ocupate - evident - tot de mese de ping-pong. Va dati seama ce campioni mondiali o sa produca zona la cat de incurajat e "sportul cu mingea de celuloid", ca sa folosesc cliseul consacrat de presa sportiva! Voleiul si baschetul isi impart frateste un singur teren, si anume fiecare parte a fileului beneficiaza de propriul cos, incurajand sportivii creativi sa-si inventeze propriul baslei, sport autohton jucat numai pe minunatul teren din parcul Drumul Taberei, unde niciodata un punct la volei nu poate fi considerat ratat pana nu vezi ca mingea a trecut si pe langa cosul de baschet.
Si parcul nostru se mai mandreste cu un sport: datul de-a dura sau rostogolul, pe aceeasi partie ce se va transforma probabil la iarna in derdelus, de fiecare parte a podurilor ridicate peste movilele artificiale, strajuite de panouri cu "accesul persoanelor neautorizate interzis". Atata timp cat nu se specifica acele calitati ce-i fac pe autorizati autorizati, copiii considera ca sunt pe deplin indreptatiti sa se dea de-a dura pe pantele verzi. Si sunt!


Sa va arat si niste poduri, ca s-au construit tot felul, mai mici sau mai mari, mai utile sau mai degeaba:


Dar mandria parcului, constructia in jurul careia graviteaza intreaga arhitectura, este el, podul pe deasupra lacului, sprijinit doar in cele doua puncte laterale si in tubul inalt si rosu din mijloc, ce-i sustine toata structura, mai ceva ca la Agigea.
 Nu zic ca nu-ti fura privirea si ca nu-i un loc numai bun de pozat imprejurimile, desi in afara parcului, oriunde te-ai uita, tot de blocuri se loveste obiectivul aparatului,
nu vreau nici sa carcotesc, ca doar vad cat s-au chinuit oamenii astia sa ridice mamutul, mai bine de doi ani, dar nu pot sa nu observ ca un parc ceva mai umbros s-a transformat intr-unul unde cu greu te ascunzi de arsita... E drept ca s-au plantat copacei, dar sunt inca tineri, vor trece ani buni pana sa creasca si sa ofere umbra, asa ca o mare suprafata din parc ramane in plina bataie a soarelui, ce conteaza, ne inghesuim si noi ca pinguinii in spatiile disponibile de la umbra, ca doar apropierea favorizeaza socializarea, multi au invatat-o de la bloc, altii pot sa faca un efort macar in parc sa nu se mai zbarleasca si sa invete sa-si iubeasca apropii (adica pluralul de la "aproape", ce daca nu exista, eu il folosesc, ca apropiati nu le pot spune, ei sunt cei indragiti dinainte, nu cei care trebuie indragiti vrand-nevrand, pe criterii de proximitate spatiala).

 
Hidrobicicletele / barcile de pe lac au disparut, asa ca nici macar la racoarea apei nu te mai poti refugia.
 
Pentru ca atunci cand o faci oricum ai risca sa observi cat de murdara e apa....

Din ciclul "v-am facut parc, acum ne spalam pe maini"! Intr-o lume ideala, edilii ar intelege ca un parc nu se face o data si se lasa in voia plimbaretilor, ci e nevoie de intretinere (partea cu curatatul apei) si de niste reguli elementare afisate de intrare, ca sa stie si tiganca spargatoare de seminte la spatiul cu aparate de fitness, aruncate pe jos cu nonsalanta (semintele, nu aparatele - inca stau bine ancorate in sol - si nu e o remarca rasiala, doar o constatare, ca avea ten masliniu si fusta lunga plisatata si inflorata, cum ati fi vrut sa-i zic?) ca nu este voie sa faca asta, daca nu are educatia necesara pentru a intelege ca nu ar trebui sa tina de "voie" ci de barierele interioare....

Ce as fi facut eu altfel, cu  materialul din dotare?
1. As fi pus niste barcute / hidrobiciclete / baloane in care oamenii sa se plimbe pe lac.
2. As fi adus macar o taraba cu racoritoare / inghetata / ceva de rontait + chiosc cu diverse (carti, jocuri, etc., de vanzare, imprumutat sau inchiriat, nu stii cand il apuca pe om cheful sa joace sah sau tenis ori sa citeasca o carte in parc si nu are ce/ cu ce, merita incurajat)
3. As fi dat drumul fantanii arteziene din mijlocul lacului.

4. As fi plantat mai multe flori in spatiile insorite. Sunt cateva, stinghere si triste, mai mult dau senzatia unor aparitii accidentale in peisaj. 
5. Le-as fi pus eventual ca o delimitare intre spatiul pietonal si cel pentru biciclisti, pentru ca la noi nu exista inca o cultura a statului in patratica proprie si multi se plimba agale si fara stres pe pista de bicicleta...
6. ...pe care as fi terminat-o, facand-o ca un circuit continuu si bine delimitat.
7. As fi pus la fiecare intrare un panou, pe care nu as fi scris ca primaria sectorului 6 v-a facut parc, mai, nerecunoscatorilor care tipati ca dureaza prea mult lucrarile, ci as fi specificat ce/in ce conditii are sau nu voie omul sa-si aduca in parc (bicicleta, animale, o cutie de bere, cosul de picnic, nevasta, copiii, sania, etc...)
8. As fi amenajat un spatiu pentru picnic, mentionand ca nu-s permise decat gratarele cu picioare, care nu prejudiciaza flora locala, nu ca m-ar interesa personal aspectul asta, dar m-am saturat de gratargiii pe care-i vad la orice margine de drum cu manelele bubuind din masini si praful condimentandu-le fripturile, poate regimul de parc i-ar dresa si ar adopta un alt comportament, daca ii rogi explicit sa-si stranga gunoaiele cand pleaca... sau poate nu... dar merita incercat.
9. Nu as fi imprejmuit lacul cu pietrele alea desprinse parca din terasamentul caii ferate. Ar fi aratat mai bine incadrat intr-un peisaj natural, dar deh... admit ca asta tine de gust.
10. As fi terminat lucrarea la timp, incluzand serele, pista de karting si labirintul cu care se laudau, din care n-am vazut inca nimic. Nu stiu daca ultimele doua nu s-au transformat in "comisionul" primariei din cele vreo 15 milioane de euro alocate proiectului, o suma imensa pentru "45 de cosuri de gunoi si 320 de banci cu un picior", cele vreo 4-5 poduri dintre care unul mai impozant, restul basic, niste litri de vopsea, copaci, ceva aparate de fitness, foisoare renovate...
Si astea le-as fi facut, probabil, dupa ce mi-as fi cumparat un castel deloc modest pe valea Loarei, cu cei vreo 5.000.000 de euro ramasi! Dar eu nu vreau decat o casuta pescareasca in Lofoten, asa ca mi-ar fi ramas destul sa fac in Drumul Taberei gradinile suspendate ale Semiramidei... daca as fi vrut. Primaria sectorului 6 n-a vrut, a mers pe stilul minimalist: flori cat mai putine, ca-s scumpe si trebuie intretinute, piste de biciclete la minim, sa nu tipe lumea ca nu exista, muuult beton si ciment, ca-i mai ieftin!

No comments:

Post a Comment