marți, 4 august 2015

Animalul urban


Desmond Morris - ZOOmenirea

Imaginati-va un documentar Animal Planet ce ar avea ca obiect de studiu omul, oraseanul mai exact, cu obiceiurile, comportamentele, interactiunile sale. Cam asta face Desmond Morris aici construind teza ca, departe de a adopta atitudinea animalelor libere ale junglei, locuitorii oraselor se comporta asemenea celor captive, din gradinile zoologice. Pune in balanta stimulii inteligentei ce bombardeaza citadinul si-l imping spre creativitate si inventivitate cu pericolul de a claca in fata presiunii stilului de viata agitat, punctand trasaturile dezvoltate de om in mediul urban.
Rezultatul este un studiu accesibil si - partial - interesant, o privire sociologica fondata pe trasaturile biologice, genetice si dobandite, pentru a avertiza asupra factorilor ce duc la alienare si automatizare. Supertribul din Comuna Primitiva s-a fragmentat in grupuri tot mai reduse, iar lupta pentru dominare s-a transformat in cea de recunoastere a statutului social, cu atat mai acerba si mai puternic resimtita cu cat grupurile au mai multi membri. Exemplul atitudinii angajatilor din marile corporatii in raport cu cei ai micilor societati nu e singurul. Pornind de la comportamente naturale, de la relatiile cu ceilalti, Morris compara omul civilizat cu animalul captiv, cu babuinii in special, ce urmeaza in cusca aceleasi tipare ale puterii, acelasi impuls al urcarii scarii sociale. Alte specii afiseaza semnale de avertisment, la fel cum fac si unele gasti interlope, nu doar ca recunoastere intre membri ci si ca un mod de marcare a teritoriului (cartierului), de exhibare a puterii, de intimidare a oponentilor.
Unele conexiuni sunt la indemana, chiar si neexprimate direct: citind despre comportamentul violent al speciilor supra-aglomerate, mi-au venit in minte favelele braziliene. Si oare nu e si internetul un spatiu la fel de aglomerat unde fiecare isi poate intimida adversarii flexandu-si muschii pixelati?!
Din pacate, studiul realizat in 1969 este departe de a acoperi o arie prea larga a acestei gradini zoologice, care s-a extins mult in cei aproape 50 de ani trecuti de atunci. Asa ca mult mai interesante mi s-au parut ilustrarile istorice ale insemnelor statutului social, cu delimitarile lor stricte. De pilda:
"In Germania renascentista, o femeie care se imbraca mai presus de conditia ei era pasibila sa poarte la gat un "colier" greu de lemn. In India, au fost introduse reguli stricte referitoare la modul de legare a turbanului, in functie de fiecare casta. In Anglia lui Henric al VIII-lea, nici o femeie al carui (sic!) barbat nu-si putea permite un cal de calarie in slujba regelui nu avea voie sa poarte bonete de catifea sau lantisoare de aur. In America, la inceputurile Noii Anglii, unei femei ii era interzis sa poarte o esarfa de matase daca sotul ei nu detinea o mie de dolari."
Intre timp, s-au abrogat regulile de impiedicare a mimetismului, dar multi au ramas cu aspiratia catre un statut superior, concretizata cel putin aparent, vizual. Ea nu mai este sanctionata, ci exploatata. Priviti numai multimea de Vuittoane de piata si alte contrafaceri ca sa intelegeti cum se manifesta in zilele noastre.
Un spatiu important este acordat stimulilor ce determina evolutia creativa a omului si intiparirii, crearii de legaturi cu specia din primii ani de viata, in absenta carora apar comportamente deviante sau care erau considerate deviante cand a fost scrisa cartea, prezente si la animalele crescute prea mult timp de oameni.
Din pacate, faptele se pierd printre speculatii. Prea mult balast, prea multe devieri de la teza propriu-zisa, nerelevante in contextul sociologic si biologic, ce m-au facut sa-mi scada entuziasmul cu care incepusem. Si traducerea mi-a pus ceva bete in roate, poticnind alunecarea lina printre randuri, insa curiozitatile si informatiile strecurate m-au incurajat sa continui lectura. Aflam, printre altele, de ce rata sinuciderilor in secolul trecut a fost cea mai redusa in perioada celor doua razboaie, cele 10 functii pe care Morris le atribuie comportamentului sexual sau regulile de aur ale pastrarii pozitiei dominante.
Acelora care inca isi inchipuie in secolul XXI ca miturile fondatoare sunt explicatia originii noastre, nu le recomand volumul. Ar risca sa le zdruncine convingerile fundamentale citind cat de multe reminiscente ale comportamentelor si instinctelor animalice bantuie aceasta bucata de huma insufletita. Nu o recomand nici celor ce-si doresc un studiu stiintific riguros, sunt (mai) exigenti (decat mine) in privinta calitatii traducerilor sau spera ca vor gasi aici solutii de depasire a limitelor impuse de ritmul de viata urban. Cum spuneam la inceput, este doar un divertisment enciclopedic, partial placut, partial repetitiv si prolix, prin invartirea in jurul ideilor mai mult decat era necesar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.