Friday, 6 November 2015

O voce din strada


Vreau sa vorbesc. Pentru cei care n-au fost, pentru cei care nu sunt in Bucuresti si primesc informatii prin intermediul canalelor oficiale, pentru a-l contrazice pe acel amic care, lucrator fiind la o televiziune, contesta puterea surselor informale de a se face auzite, clamand cu convingere ca "informatia suntem noi, presa, si la voi ajunge tot ceea ce vrem noi sa ajunga", ca Facebook-ul nu are putere decat intr-un cerc restrans, cel al "prietenilor", si e nevoie de un jurnalist, de o voce cu un statut social confirmat, pentru a o prelua si a-i da audienta mai larga, in timp ce incercam sa-l combat cu forta de impact a share-urilor (ironia sortii, am ajuns eu sa sustin Facebook-ul in fata cuiva!), a marturiilor personale si dezinteresate ale unor oameni nemanati de interese politice. 
Cum se vede "strada" la fata locului?! Eterogena. Cu oameni marcati de pierderea unor prieteni si de  starea altora (am vorbit cu un amic internat, m-a linistit ca este "usor ranit"; in conditiile in care usor inseamna o grefa de piele si riscul incapacitatii folosirii unei maini, pentru sanatatea mea mentala e mai bine sa nu incerc sa-mi inchipui ce inseamna mai grav), cu oameni iesiti din compasiune si solidaritate, dar si cu oameni veniti sa-si strige ofurile (Romania mare, monarhia, etc.), cazute in context ca niste nuci intr-un perete oricum incarcat de sarcini presante de rezolvat, dar daca tot se pune de-un protest, de ce nu? Cu manifestanti de profesie, inarmati cu portavoci si megafoane, cu membri ai galeriilor de fotbal veniti cu vuvuzele, ca tot e rost de-o adunare, cu domni la costum cu aspect de "cadre", dar si cu tineri idealisti convinsi de forta multimii de a strivi o clasa politica pentru a construi alta, cu sceptici sperand ca macar ceva, cat de putin, sa se urneasca in directia buna, dar si cu maturi si varstnici ce se simt datori sa iasa pentru ca macar urmasii lor sa ajunga sa traiasca in tara la care visau acum 26 de ani. Cu dubiosi cu chip de hoti de buzunare invartindu-se ca doar-doar le-o pica si lor niste maruntis, cu oameni iesiti la socializare ca sa nu stea in casa daca tot se intampla ceva pe-afara, dar si cu oameni hotarati, scarbiti sa tot dea spaga, sa taca in fata coruptiei, acei responsabili care, inainte de a-i blama pe cei din jur, "sistemul", se blameaza pe ei insisi pentru ca nu au facut tot ce le statea in putere ca sa-l schimbe, chiar daca nu le sta mai mult in putere decat sa iasa in strada, sa fie prezenti, sa-si strige nemultumirea. Cu membri ai partidelor politice care incearca sa deturneze in favoarea lor o nemultumire generala, sa arunce in curtea celorlalti vina si sa iasa ca paduchii in fata grabindu-se sa strige "Anticipate!". Nu, nu vrem anticipate, ne-am saturat de rotatia asta a cadrelor, de pleaca ai nostri vin ai nostri, ne-am saturat de PSD, PNL = aceeasi mizerie, ne-am saturat pur si simplu de voi, de mutrele voastre slugarnice in preajma alegerilor si arogante in restul timpului... Vrem oameni noi ca sa mai putem spera in vremuri noi! 
Cum arata strada?! Confuza in absenta unor lideri acceptati fara retinere, prudenta, atenta, suspicioasa, incordata, vie. Nu-si doreste ca si aceasta revolutie sa-i fie confiscata. Unii incearca sa o faca, sa manipuleze, sa deturneze multimea de la scopul initial. 
In copacul de langa Universitate se vede un individ (din pacate eram prea departe pentru a i se putea distinge trasaturile in poza) cu o portavoce in mana care incepuse sa strige la un moment dat "Jos Kovesi, jos DNA"! A fost intampinat cu priviri ostile si nimeni nu a percutat la lozinca lui, asa ca in scurt timp s-a facut nevazut.  De cele mai multe ori nu le iese, uneori da, si atunci ne vedem redusi din nou la statutul de cifra menita sa slujeasca unor interese sau altora. Cum s-a intamplat miercuri, cand propenelisita Digi anunta 35.000 de oameni iesiti la protest (mai multi decat au fost in realitate) sugerand varianta anticipatelor, in timp ce din multime diversi lideri de moment plimbau oamenii de colo-colo, pentru a disipa grupul mare, dandu-le altor televiziuni ocazia de a prezenta palcuri-palcuri si a spune ca de fapt nu-s prea multi oameni. Adevarul era pe la mijloc.  Aseara am fost cam 10.000, poate 15 in punctul maxim. 



Daca ar fi sa rezum interesele "strazii" la punctele principale, nu-s chiar asa de multe cum par. Cel mai greu de realizat ar fi schimbarea totala a clasei politice.  Nu avem bazele legale pentru a face asta, dar asa cum s-au gasit mereu solutii si s-a abuzat de tot felul de ordonante "de urgenta" cand interesele de partid o cereau, ma gandesc ca si acum, cand interesele nationale o cer, s-ar putea rezolva cumva. 
Apoi, rezumand: 
- legi simple si eficiente, care sa nu ne puna in imposibilitatea respectarii lor fara a da spaga sau fara a urma o procedura lunga si descurajanta;  intoleranta fata de coruptie;
- 300 de parlamentari, cum am votat prin referendum, in loc de 600; din partea mea, sa fie 30, atata timp cat la vot se urmeaza linii de partid si nu misca unul in front in fata liderului, sunt doar balast inutil; 
- Daniel, du-te dupa Viorel... si ia-l si pe Ciorbea cu tine! Pentru ca institutiile pe care le reprezentati sa aiba credibilitate, au nevoie in fruntea lor de Oameni, nu de un preafericit imun la durere, nici de o marioneta avocat al nimanui. 
- eliminarea statutului preferential (incluzand pensii nesimtite, privilegii bugetare ale alesilor), impozitarea Bisericii, depolitizarea institutiilor, fara numiri politice ale magistratilor, procurorilor, functionarilor publici;
- eliminarea imunitatii parlamentare si interdictia de a ocupa functii publice pentru cei care au fost condamnati penal; 
- punctul 8 de la Timisoara; chiar daca multi din cei vizati au murit ori s-au retras din viata publica intre timp, inca se mai poate face curatenie pe baza lui; 
- guvern tehnocrat. 
Sunt lucruri de bun-simt, normale, posibile. Sunt lucruri care ar trebui puse pe tapet la intalnirea cu presendintele. Apropo de care, prin multime se zvonea ca s-ar fi stabilit deja reprezentantii strazii. Asta pe la ora 21, desi se anunta ca propunerile se primesc pana la 24. Mi-a trecut pe la ureche, sper ca nu am auzit bine, numele doamnei Cretulescu. Nu, o jurnalista de la postul lui Ghita nu are cum sa fie reprezentanta "strazii"... Continui sa sper ca nu am auzit bine... Ar trebui sa-mi recunosc infrangerea in fata amicului de la inceput, sa accept ca, pana la urma, ei fac jocurile si caracatita politica e prea bine infipta in presa si, daca tai un sfert de tentacul, se regenereaza...
Niste baieti au vrut sa lanseze un album si au pornit o revolutie. Un foc a starnit un altul, mult mai mare, care sper sa mistuiasca nepasarea, coruptia, "merge si asa"-ul traditional, aroganta si nesimtirea guvernantilor, imbuibarea patriarhala, oportunismul, traseismul politic. Pentru asta iesim in strada cei mai multi! Nu ca sa ne intalnim, nu ca sa socializam, nu ca sa perturbam circulatia, ci ca sa fim vazuti si auziti. Pentru a da un sens absurdului, pentru a spera ca, desi nu-i putem aduce inapoi, moartea lor nu a fost inutila.
We’re not numbers, we’re free
We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die.

No comments:

Post a Comment