Wednesday, 6 January 2016

Viata vesnica - mod de utilizare si consecinte


Bogdan Suceava - Vincent nemuritorul

Anul 2036. Cercetatorii au reusit, dupa un deceniu de studii si experimente, sa transforme trecerea la cele vesnice intr-un download de constiinta in calculator. Faptul ca bolile letale nu au fost inca eradicate nu mai este atat de grav pentru cei care intrezaresc dincolo de existenta terestra promisiunea vietii eterne. Vincent, personajul cartii, afla la 43 de ani ca o forma agresiva de cancer ii mai lasa putin timp de trait si alege existenta virtuala cu entuziasmul dat de gandul ca va avea tot timpul din lume la dispozitie: sa-si vada copilul crescand, sa continue sa afle lucruri noi, sa traiasca viata intrerupta fizic. Dar atunci cand ai avea acces la toata cunoasterea nu ar deveni ea irelevanta? Sau, in cuvintele eroului cartii: 
"e ca si cum ai fi suspendat la treizeci de picioare deasupra autostrazii 
si masinile trec pe dedesubt cu saptezeci de mile pe ora 
o goana teribila, fiecare merge undeva, un lucru pe care acum nu-l mai inteleg foarte bine, pentru ca timpul nu mai e o problema 
vazut de aici, din interiorul modulului, am atat de mult timp, incat mi-as putea permite sa stau ore in sir sa privesc autostrada, daca asta as vrea 
fireste, nu e nimic interesant de vazut 
nu e nimic interesant atunci cand timpul tau este infinit 
nu vrei sa ai timp infinit, ci exact atata timp cat este nevoie, dar marea dificultate e ca atunci cand e vorba despre lucruri importante nu stii niciodata ce inseamna suficient de mult timp 
importanta lucrurilor depinde de timpul pe care il ai la dispozitie..."
Cartea se deschide cu un talk show, in care oameni de stiinta si preoti expun argumentele pro si contra nemuririi cibernetice. Si continua ca un talk show, cu polemici exprimate pe un ton lejer, cu o alura usor superficiala, fara adancime metafizica si fara subtilitatile si sclipirile de care autorul a dat dovada in Venea din timpul diez, parca pentru a pastra atmosfera unor emisiuni de seara de larga audienta ce vorbesc despre conditia umana, atente sa nu sape prea adanc in miezul ei, sa nu creeze disconfort spectatorului. Va spun sincer, daca nu as fi citit mai intai cartea cu #, nu stiu daca as fi ajuns la Vincent. Pentru ca are o coperta absolut neatractiva, fisierul "Vincent" capata sens abia dupa ce citesti, cand ar fi trebuit, cred eu, sa fie invers, sa te indemne la lectura. Numai daca ai citit altceva de Bogdan Suceava inainte o sa vrei sa ajungi la cartea asta, altfel o vei lasa in continuare sa ramana, gri si anosta, pe un raft. 
Revin la Vincent, sa nu-i fac si eu o nedreptate cartii si sa va las cu impresia ca toata ar fi ca un talk show, ca nu e. Practic sunt vreo trei voci pe-acolo: una cea de emisiune TV, care se prelungeste si in experienta post mortem a personajului, alta narativa, ce ne relateaza destul de sec si banal viata de dinainte si dupa transformare a lui Vincent si a treia, gandurile lui, ca un poem in proza, ca un flux al unei constiinte prizoniere intr-o capsula. 
Glasurile oamenilor de stiinta, filozofilor, preotilor, juristilor chiar (si in viata de dincolo exista un statut, exista crime, dupa cum vom vedea) se intercaleaza intr-o carte pe care as incadra-o, cu usoara malitiozitate, in categoria "carti cu zombi". Pentru ca mi se pare in egala masura o zombificare aceea a corpului ratacind fara vointa ca si cea a vointei ratacind fara corp. Si la fel de periculoasa!
Am vazut omul transformat de mediul virtual si ca o parabola a vietii contemporane in care din ce in ce mai multi isi traiesc viata online: calatoresc prin intermediul fotografiilor altora, socializeaza cu alte entitati virtuale pe care nu vor ajunge poate niciodata sa le cunoasca in realitate, se indragostesc online... O parabola a solitudinii si alienarii, dar si a responsabilitatilor generate de lumea virtuala. 
Nu stiu cum sa zic, nu mi-a displacut, dar a fost ca diferenta dintre a te uita la o poza si a fi in poza... Parca nu mi-a dat senzatia de imersie in ea, nu m-a cucerit cum s-a intamplat cu #. Sa fi fost de la asteptarile mele? Sa fi fost faptul ca, desi argumentativ functioneaza, nu prea i-am acceptat o logica narativa ce ar fi trebuit sa conduca la haos? Ce-i impiedica pe toti mortii-vii sa actioneze ca Vincent sau ca alte (prea putine) constiinte razvratite si frustrate?
Stiu ca nemurirea e visul multora. Eu nu l-am avut niciodata, nu sub forma asta. Si pana cand nu se va inventa o alta, care sa opreasca celulele din imbatranire si sa le regenereze, ramane singura varianta la care oamenii pot spera. As percepe viata eterna intr-un fisier ca pe o inchisoare, o condamnare perpetua, pe care as putea-o numi fara ezitare Iad. Cum sa nu mai pot sa umblu? Cum sa nu mai pot mirosi o floare, sa nu simt vantul prin par, sa nu-mi inghete obrajii intr-o zi de iarna, sa nu-mi scrasneasca zapada sub talpi sau sa nu simt in toate celulele oboseala dulce a ascensiunilor? Pentru mine, mintea si fragilul invelis care o contin sunt o unitate alcatuita din doua parti ce se formeaza si modeleaza reciproc, mi-ar fi imposibil sa ma concep fara una dintre ele si prefer oricand neantul unei existente trunchiate, lipsite de latura senzoriala. Ar fi ca si cum as spune ca as prefera viata cu tetraplegie mortii. Nu, e poate cea mai mare spaima a mea legata de sanatate.
Dincolo de convingerile mele, e o carte in care, cu toata senzatia de divertisment lejer si inegalitate a scrisului (eu am preferat, din cele trei voci de care aminteam, pe cea interioara, a lui Vincent captiv in modul, din care am si selectat citatul de mai sus), dezbaterea isi atinge scopul, creand o fuga din realitate intr-o posibilitate ce isi face cititorul sa se gandeasca cum isi vede viata si locul in nesfarsirea universului, sa-si exploreze dorinte si ganduri carora oricui ii vine greu sa le dea glas. E un exercitiu ce-l sileste sa-si infrunte temerile si sa-si inchipuie propriul sfarsit, fara sa fie una din cartile alea apasatoare ce te lasa cu un gol in suflet, fara sa se plieze strict pe conventiile unei anumite categorii literare, imbinand SF-ul cu indoielile existentei si radiografia sociala. Avantajul e ca poate placea unor tipuri diferite de cititori. Dezavantajul e ca multi nu au cum sa rezoneze integral cu ea, preferand una sau alta dintre cele trei fatete.

No comments:

Post a Comment