Abbath la Brasov

Abbath, 28 ianuarie 2016, Brasov, Rockstadt

Dupa cateva luni in care s-a pus la punct cu noile norme de protectie si prevenire a incendiilor, Clubul Rockstadt din Brasov s-a redeschis. Mai spatios, mai sigur, situat la cateva sute de metri de vechea amplasare. Si s-a gandit sa-si serbeze revenirea cu concertul unui personaj legendar al scenei black metal care, ca si clubul, incearca sa se reinventeze. Dupa ce anul trecut si-a abandonat trupa in care a activat peste 25 de ani, a pornit pe un drum solo si in mai putin de un an a reusit sa ruleze deja o componenta si sa scoata un album. 

Pana sa ajung la concert, sa va mai povestesc cate ceva despre noul Rockstadt. Spuneam ca e mai spatios, partial etajat. De la etaj ai o imagine mai buna a celor ce se intampla pe scena, insa balustrada pare sa fie un element pur decorativ, din moment ce singura misiune a unui bodyguard era sa patruleze pe sus si sa-i atentioneze pe naivii care isi inchipuiau, firesc, ca este un element de constructie solid, ca nu se pot sprijini de ea. Este un loc unde incap lejer cateva sute de oameni, dupa cum s-a vazut si la concert, unde am revazut multe chipuri familiare, estimez ca o treime din public venise din Bucuresti, unde cu greu mai poti gasi un spatiu pentru concerte de dimensiuni medii (200-500 de oameni) si cea mai buna varianta pare sa fie in ultima vreme cortul amplasat la Arenele Romane. Pentru ca asa se procedeaza la noi, din extrema neglijentei se cade in extrema precautiei, ceea ce s-a dovedit si in cazul povestii cu panselutele. Nuu, nu sunt trasi la raspundere cei care au cumparat panselutele cu 300 de lei firul, ci rezolvam problema mult mai simplu, nu mai lasam primariile sa planteze nimic altceva decat plante perene... De parca nu pot sa cumpere linistite brazi cu 5000 de lei bucata... cativa si se scot panselutele pe cativa ani. Sau cladirile cu risc seismic. Este mai usor sa se inchida teatre decat sa se consolideze o structura de rezistenta, evident... Dar sa ma intorc la Brasov. 

In deschidere, avem parte de un recital Harakiri for the Sky, o trupa austriaca de post... stuff, post-black probabil, un gen care se vrea atmosferic, dar mie nu-mi sugereaza decat dezlanare, monotonie si plictiseala. Ii ascultasem si acasa, singura piesa care mi-a placut este My Bones to the Sea, iar live nu au adus nimic in plus.

Am ramas la balcon (se vede in partea de jos a pozei si balustrada cu pricina) si am savurat niste bere, alta, nu cea din reclama de deasupra scenei, care zice ca "Berea se bea pentru ca face conversatia mai amuzanta gust", una care se bea pentru a mai anima recitalul Harakiri for the Sky. Dar da, doar gustul conteaza si marturisesc ca problema mea principala cu trupa asta a fost nu atat cum cantau, ci ce cantau. Poate altora le-a placut. Timpul alocat lor a trecut mai repede si berea chiar a facut a facut conversatia mai amuzanta :). 

Si a urcat pe scena Abbath, cu look-ul pe care si-l pastreaza de la inceputul anilor '90. Anii au trecut, conformatia s-a mai schimbat, s-a mai implinit si omul, dar machiajul-clepsidra si platosa de metal continua sa-l identifice pe cel care ar fi greu de recunoscut fara ele, in viata lui de zi cu zi, aia in care-l cheama Olve Eikemo.

Pentru ocazionalii vizitatori ai blogului care n-au legatura cu nisa asta muzicala, simt nevoia sa spun ca Abbath face parte din nucleul de nebuni care pe la inceputul anilor '90 puneau bazele black metalului, baietii aia din Bergen despre care va mai povesteam si cu alte ocazii. Unii se luau atat de in serios incat au ajuns sa se omoare intre ei, altii dadeau foc la biserici iar Abbath... doar compunea si canta. Dezamagitor, nu? Detractorii genului, aia care se grabesc sa catalogheze metalul drept unealta diavolului, vor fi dezamagiti sa nu gaseasca aici nici o picanterie, nici o idee satanista in versuri! Insa un dram din concentratia de nebunie stransa acolo a preluat-o si el, nu ma pot hotari daca aparitia scenica este un kitsch asumat sau inconstient, o imagine pe care doreste sa o proiecteze asupra publicului sau o convingere de metalist trv black, mai ales ca in ultimii ani a inceput chiar sa creeze o muzica tot mai digerabila, in care nu mai conteaza doar viteza si blast beat-ul, ci si melodia, ritmul, creand astfel un echilibru al compozitiilor ce-mi lipsea in vremurile de inceput Immortal. Iar vizual imi inspira un tank din MMORPG-uri, paladin sau warrior, nu puteam scapa de senzatia de World of Warcraft, Guild Wars... zona asta. Eventual orc!

Dupa Immortal nu m-am dat in vant niciodata, insa mi-a placut proiectul I, mai inclinat spre heavy metal decat spre black. Atat de mult incat am crezut ca-i apartinea lui Ihsahn... Din fericire, promisiunea a fost respectata si in concertul de la Brasov ne-a oferit un setlist care a inclus piese Abbath, Immortal si I. Am ascultat The Storm I Ride, Warriors, Cursed We Are... si cred ca inca una (Battalions?) de pe albumul Between Two Worlds, creat sub numele I. In rest, nu stiu sa va spun titluri, insa pe ansamblu au mers bine ca setlist, piesele Immortal alternate cu cele I care-mi placeau si cu cele Abbath pe care nu prea le ascultasem, de pe albumul scos in ianuarie (Winterbane a fost sigur), dar...

A existat un "dar". Venit la doar o luna dupa schimbarea de componenta (pe la jumatatea lui decembrie Per Valla si Kevin Foley-Creature si-au anuntat despartirea de leader), mi-a dat senzatia ca pe scena ca nu vedeam o trupa, ci Abbath + niste unii. Nu conta ca "unii" respectivi sunt muzicieni cu ani multi de experienta, pareau ca sunt adusi pe scena cumva impotriva vointei lor, doar ca sa-si faca lectia si atat. Am vazut secvente din alte concerte, acolo nu stateau la fel lucrurile, era mai multa animatie pe scena, mai multa interactiune intre trupeti. La noi, numai omul din mijloc conta. Dar publicul a reactionat bine, s-a bucurat de o seara placuta, pretext pentru multi bucuresteni sa faca o plimbare pana la Brasov, sa respire niste aer ceva mai curat, de munte si sa schimbe putin peisajul.

 Imi pare bine ca am ajuns la concert, ca uite asa l-am legat cu cateva zile pe partie, il includ la categoria "bifat", nu as repeta experienta doar pentru Abbath, dar nu m-ar deranja sa mai dau din cand in cand de el printr-un festival, dupa ce se mai stabilizeaza componenta trupei si incep si ceilalti membri sa cante cu placere si convingere.