vineri, 22 aprilie 2016

Leac impotriva nimicului


Roberto Bolaño - Tarfe asasine

Cele treisprezece povestiri care formeaza volumul de fata ne poarta pe aceleasi carari sinuoase ale investigatiilor detectivistico-culturale petrecute pe fundalul socio-politic chilian cu care si-a obisnuit cititorii genialul autor. Cu ochii larg deschisi, priveste in supa neagra a vietii, la violenta de care chilienii nascuti intr-o anumita conjunctura istorica, presarata cu lovituri de stat si razbunari, nu pot scapa, oricat de departe ar fugi. Ea se transforma intr-un fir calauzitor intr-o lume privita prin lentila luciditatii care amplifica raul. Si nu-i vorba de jumatatea goala a paharului, ci de a nu intoarce privirea spre norisorii pufosi si inorogi zburand pe un fundal de curcubeu. Asta nu vom gasi in cartile lui. Personajele de aici sunt chilieni expatriati, in Mexic sau in Europa. Oricate oceane ar pune intre ei si casa, oriunde ar incerca sa se ascunda, par sa poarte in interior un morb, un blestem, o gena a ratarii sau violentei, a absentei. 
Si in aceste povestiri, un gen in care de obicei un autor este constrans de spatiu sa nu-si dea masura integrala a talentului, Bolaño se descurca de minune si isi provoaca cititorii. Si e un autor cu care ar fi pacat sa nu va intalniti! Vreti cateva motive? 
1. Il poti citi pe Bolaño ca pe un poet. Mai intai, are capacitatea de a tulbura, de a atinge o coarda sensibila chiar si atunci cand vocea se doreste retinuta, detasata, lipsita de artificiile la care se recurge de obicei in literatura pentru a genera participarea afectiva a cititorului.  
2. Il poti citi pe Bolaño ca pe un stilist desavarsit. Acolo unde aparent nu se intampla mare lucru, gaseste puncte de interes, nu da niciodata senzatia ca umple spatiul inutil cand nu are ceva special de spus, transforma, de exemplu, o imagine care multora nu le-ar sugera nimic, intr-un misterios dans de lumini:  
"Pe urma am vazut cum lumina, dupa ce prima masina sau primul camion deja se indeparta de locul acela, se intorcea asupra ei insesi si ramanea suspendata, o lumina verde care parea ca respira, doar pentru o clipa, vie si reflectorizanta in mijlocul desertului, desfacuta de toate legaturile, o lumina care aducea cu marea si se misca precum marea, dar care pastra intreaga fragilitate a pamantului, o unda verzuie, miraculoasa, singuratica, produsa de ceva din dreptul serpentinei aceleia, vreo firma luminoasa sau acoperisul vreunui adapost parasit sau niste folii de plastic imense intinse pe jos, dar care noua, aflati la indeajuns de mare distanta, ne aparea ca un vis, ca un miracol, ceea ce pana la urma inseamna, de fapt, acelasi lucru.
3. Il poti citi pe Bolaño ca pe un autor ce te face, iubindu-si personajele, sa simti asta si sa empatizezi cu ele.  E o trasatura pe care o are in comun cu Llosa, un alt autor ce-si lasa eroii sa se plimbe liberi dintr-o carte in alta, dintr-o nuvela intr-un roman sau dintr-o povestire in alta. Exista un anume B. (cu care probabil ca autorul se identifica, slujindu-i mai mult ca personaj-martor) pe care il intalnim prima oara alaturi de tatal sau intr-un sejur la Acapulco, apoi, trei ani mai tarziu, emigrant in Europa, la Barcelona si intr-un periplu pariziano-belgian, pe urmele unui scriitor francez uitat. Ii percepem instrainarea si angoasa aproape fizic, vedem prin ochii lui lumea ca printr-o camera video ce surprinde secvente cu incetinitorul. Sa fie acest B. chiar  Arturo Belano, prezent si el intr-una din povestiri?
4. Il poti citi pe Bolaño ca pe un scenarist de filme de arta. Pentru ca tot vorbeam de camera, descrie secvente de film cu o capacitate atat de puternica de a le da viata incat si cele mai mediocre porneturi par filme artistice, e ca si cum ai privi un remake al unei productii de serie B trecut prin filtrul lui Pasolini si Buñuel. Ca un regizor ce refuza efectele speciale pentru a nu-si cosmetiza universul tarat si putred, ne dezvaluie destinul unor actori de filme porno disparuti in "vastitatea haosului", in reglari de conturi, rafuieli si scandaluri.
5.  Il poti citi pe Bolaño ca pe un magician al lumilor greu de descifrat. In tot amestecul acesta de lumi si personaje, de viata si de moarte, de poeti si curve, insingurati si psihopati, se pastreaza o forma de magie stranie. Uneori povestirile sunt lineare, alteori sunt reconstituiri, franturi de amintiri. Un chilian, un african si un spaniol traiesc impreuna aceasta magie (neagra?) necesara pentru ca adaptarea lor la noua echipa de fotbal sa se produca. Coperta zice ca ar putea fi vorba de F.C. Barcelona, dar pana la urma fotbalul nu este in prim-planul povestirii decat daca tii neaparat sa fie...
6. Il poti citi pe Bolaño ca pe un maestru al suspansului si al loviturilor de teatru. Imprevizibilul este intotdeauna prezent, mai neasteptat si mai palpitant decat in cartile ce te ademenesc promitandu-ti situatii incredibile si imposibil de intuit pentru a-ti oferi exact ceea ce te astepti. Uneori, el se manifesta prin inversarea rolurilor consacrate. De obicei, tarfa este victima, leacul pentru insingurare, anxietate si descarcarea frustrarilor adunate in casnicie. Aici ea devine amenintarea, potentialul asasin. Moartea este considerata un teritoriu imuabil, ireversibil. Aici devine la fel de instabila si demascatoare ca si viata. Poti simti compasiune pentru un necrofil? Poti vedea in el fragilitatea, nesiguranta, dorinta de a nu face rau nimanui? Totul e posibil in povestirea care sparge bariera mortii, dand glas unui personaj revenit de dincolo. 
7. Il poti citi pe Bolaño ca pe un calator in timp, ce comprima ani si dilueaza clipe. Intalnirea ocazionala e un pretext pentru o intoarcere in amintiri sau pentru o accelerare a imediatului, pentru o desfasurare vertiginoasa de ganduri ce duc, in final, la o detasare, o absenta, o pierdere, la constientizarea incapacitatii de a cuprinde totul. 
8. Nu in ultimul rand, il poti citi pe Bolaño de aici ca pe un preludiu al intalnirii cu capodopera sa, proaspat aparuta in limba romana, 2666, ca pe un antrenament pentru cursa labirintica ce ne asteapta.
Si sigur mi-au mai scapat cel putin inca atatea puncte... Important e ca avem parte de o viziune sumbra, caustica, melancolica, grotesca, fantastica, pe alocuri chiar comica, mereu imprevizibila, mereu aruncand o umbra asupra existentei. Cred ca e cea mai potrivita carte cu care cineva care nu l-a citit pana acum pe Bolaño ar putea sa se apropie de fascinanta sa lume. E cea mai diversa ca teme si situatii, pentru ca isi poarta cititorii intr-un tur al oraselor, al literaturii, al intamplarilor cu exilati, al gandurilor sumbre. Printre care isi face loc si acela reconfortant ca, in cotidianul banal, in absurditatea lui, poti citi asemenea carti... 

2 comentarii:

  1. Fain scris. Îmi place viziunea dumneavoastră. Aș fi onorat dacă ați dori să citiți vreuna dintre cărțile mele. Dacă sunteți interesat, dați-mi un mesaj, vă rog, la radugavan@yahoo.com. Scuze că vă scriu aici, nu am găsit un contact.

    O zi frumoasă.
    Radu Găvan

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru apreciere! Aveti mail!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.