Un om si elanul lui

Erlend Loe - Doppler

Chiar nu este vorba despre mine si despre elanul pe care mi l-am luat ca sa citesc o carte intr-o limba din care inteleg poate mai putin de 50%, adica structura gramaticala si un fond destul de limitat de cuvinte. Dupa ce am esuat lamentabil printre intorsaturile de fraza ale lui Knausgård si printre cuvintele care tind sa cred ca au reprezentat pentru autor provocarea de a folosi intregul lexic norvegian, am zis ca nu este cazul sa ma arunc in slavile limbii, sa incep cu ceva mai usurel. Doppler s-a dovedit alegerea perfecta: propozitii scurte si alerte, juxtapuse in fraze clare, neintercalate, cat sa nu perturbe firul narativ intr-un mod care sa ma descumpaneasca, un subiect deopotriva amuzant, induiosator si care ofera o imagine ironica a societatii norvegiene, dimensiuni prietenoase. Ultimul nu a fost niciodata pana acum un criteriu pentru mine, dar cand citesti pentru prima data o carte intr-o limba nou invatata, conteaza sa stii ca nu te vei rataci printr-o intreaga padure care a fost taiata ca sa fie publicata cartea si iti da o senzatie de progres sa vezi ca, la pagina 40, esti deja la sfertul ei :).

Doppler mi-a fost recomandata in libraria Norli, unde m-am repezit cu o lista mentala alcatuita din autori care s-au tradus la noi, manuale de invatare a limbii pentru straini, dar si cu deschidere catre sugestii. Librarul mi-a spus ca este amuzanta, eu aveam sa descopar ca e si foarte norvegiana, in modul acela care imbina rezerva si retinerea fata de oameni cu deschiderea si compasiunea fata de animale. Ce vreti, si eu iubesc mai mult animalele decat oamenii, poate si pentru ca au un comportament mai previzibil, stiu sa ma adaptez mai usor cerintelor lor! 
Doppler, un barbat casatorit, cu doi copii si al treilea pe drum, constata dupa moartea tatalui sau ca viata printre semeni a devenit sufocanta, asa ca decide sa se mute in padure. Un timp, mai face cate un raid prin magazia unei familii de la baza dealului, dar dupa ce proprietarul pune lacat si sistem de supraveghere, se vede nevoit sa isi asigure altfel traiul. Asa ca incepe sa traiasca asemenea culegatorilor si vanatorilor din vechime. Prima si singura lui victima (episod neplacut ce deschide cartea) este un elan, al carui pui, ramas orfan, incepe acum sa-l urmareasca pe ucigasul mamei sale ca pe inlocuitorul ei. In lipsa altui partener de conversatie, Doppler (un ursuz traznit ce ascunde, dincolo de stratul scortos, resurse bogate de duiosie si afectiune) ii tine lungi discursuri, ii aplica elanului sedinte de psihoterapie, isi justifica faptele si alegerile in fata lui si, prin el, in fata cititorului ce-l descopera treptat. 

Ar fi putut usor sa cada in monotonie, dar nu se intampla asa, pentru ca vocea lui Doppler seamana cu cea a unui actor de stand-up comedy ce-si presara discursul serios cu glume, cu naivitatea, naturaletea si franchetea unui om care nu are nimic de ascuns. De reprosat, isi poate reprosa moartea mamei tanarului sau protejat patruped, insa isi gaseste circumstante atenuante intr-un savuros discurs despre soarta elanilor, in care indreapta sageti impotriva celor ce-si gasesc scuze si motivatii in uciderea animalelor, din care redau un fragment din versiunea engleza, fara de care nu as fi putut sa-i dau de capat cartii, pentru ca nu pot inca sa ma misc independent in limba asta, am nevoie de carje romanesti sau englezesti:
"I explained, in pedagogical manner, that while humans had hunted elk for thousands of years, it wasn't for fun but borne of simple necessity. And if the elk stock had been allowed to multiply uncurbed it would have had catastrophic consequences, I said, without quite knowing what i was talking about, but i thought i had heard or read about this somewhere, so that's why i said it, and i said that when there are too many elk, then they spread diseases, mental as well as physical, and in the end what you get is a really unpleasant atmosphere in the forest. Just imagine it, i told the calf, who by the way ought to have a name, I'll have to find it one, but i told it to imagine the situation: row upon row of plague-ridden, mentally ill elk fighting over food and running around in all directions mooing and bellowing, breaking the laws of the forest and elk etiquette in a most degrading manner. No one wants that. That was why my forefathers hunted elk, and that's why we hunt elk today, I said." 
Ceva mai tarziu, elanul va primi si un nume: "Elanul ar trebui sa se numeasca Bongo, dupa tatal meu(...)". Chiar daca pe tata nu-l chema Bongo, elanul trebuie sa se numeasca Bongo dupa el. Uneori e bine sa fii deschis la asemenea asocieri".  Iar eroul va capata multi (si uneori nedoriti) prieteni.
Premisa cartii, epifania lui Doppler in momentul caderii de pe bicicleta, la scurt timp dupa moartea tatalui sau pe care nu l-a cunoscut niciodata cu adevarat si plecarea in padure genereaza o alta forma literara de a negocia cu absurdul existentei, una in care reflectiile negre despre conditia umana iau forma ironiei si a umorului. Iesind din cercul rutinei cotidiene si razvratindu-se impotriva zgomotului de fond care nu doar ii bruiaza viata, ci ajunge sa i-o sufoce (presiunea resimtita in raport cu munca, obligatiile sociale, copiii), vocea lui Doppler ne poarta intr-o societate a consumului, a aparentelor, a oamenilor incapabili sa mai asculte, a nevoii de comunicare ce nu se mai poate satisface decat in compania necuvantatoarelor sau a hobby-urilor solitare. Adica in societatea de azi, nu doar de acolo, ci de pretutindeni. Ne prezinta situatii aparent imposibile (conversatiile cu elanul, venirea protagonistului direct din padure la gradinita fiului si la sedinta cu parintii a fiicei, unde scandalizeaza cu viziunea si conceptiile sale, intalnirea foarte placuta cu un hot care intrase sa-i fure din casa in singura noapte petrecuta la domiciliu de cand a luat hotararea de a se muta si multe altele) cu haz si cu o dezinvoltura ce ne ajuta sa intelegem ca uneori cei care se declara mizantropi sunt mai plini de umanitate decat aceia ce-si afirma sus si tare iubirea pentru semeni (de fapt numai pentru aceia asemenea lor).
O carte light la prima vedere, care in momentul lecturii te face sa razi, dar parca nu e rasul tau... Are o adancime ce ti se dezvaluie ca si cum pojghita fina de umor de la suprafata s-ar rupe si ai cadea in haosul vietii zilelor noastre. Mi-ar placea sa o vad tradusa si in limba romana, sa se bucure cat mai multi cititori de aceasta mica perla literara.