Wednesday, 31 October 2012

Bine (sau rau ca) am (re)venit!

   Tocmai mi-am pescuit blogul din cosul de gunoi Google incarcat cu tot felul de deseuri virtuale. Miroase?! Nu-i nimic, o sa treaca. L-am aruncat acolo pur si simplu, cu un clic, in semn de protest la adresa minunatului motor si al platformei sale greu incercate, care n-au gasit altceva mai bun de facut (probabil si dintr-o imprudenta de-a mea) decat sa ma spameze, fiindca orice lucru gratuit are si un revers, nu?! Asa ca hotarasem sa ma retrag din blogosfera la fel de simplu si fara tam-tam cum am intrat, fiindca nu-s genul "conectat", in permanenta legatura cu mai mult sau mai putin prietenii care misuna pe net, care sa n-aiba altceva mai bun de facut decat sa-i intoxice cu produsele intelighentiei personale. Cuvintele "retele sociale" imi provoaca o usoara iritatie iar "facebuca" de-a dreptul ma revolta prin amploarea sa ca fenomen si prin propagarea unui mod artificial, cosmetizat de comunicare unde fiecare incearca sa para mai frumos, mai destept, mai popular decat este in realitate.... Sa nu ma pornesc insa, ca nu ma mai opresc daca incep cu argumentele mele de Facebook hater :)
   Prea putini stiu de existenta blogului de la mine, cred ca maxim 5 persoane, pe unii poate ii intereseaza, pe altii nu, dar am hotarat sa il redeschid pentru acea persoana (se stie ea care!) importanta pentru mine ce mi-a marturisit ca-i simte lipsa, cantandu-mi un prohod virtual la telefon, desi in spatele tastelor sunt (inca) o fiinta cat se poate de reala si de vie, asa ca "drogul" (Dromar's blog) is back, ca si pana acum: fara prietenii, fara incercari de popularizare si socializare, fara menajamente, fara zambete de complezenta si batai pe umar; nu am cunostinte printre scriitori, regizori, artisti, nu am obligatii si orice tresarire de orgoliu ranit a vreunei persoane ofensate intr-un fel de spusele mele ma lasa rece. Asa ca daca va place, cititi, daca ati ajuns pe-aici din intamplare si n-ati gasit ce cautati imi pare rau, mai mult de atat nu va pot oferi, dar nu ma indoiesc ca the mighty google va fi mult mai util, daca vreti sa mai treceti, usile "blocului" meu virtual va raman deschise. Fara interfon, fara programare, fara  politeturi scortoase ce mi se par inutile intr-o existenta virtuala unde cu totii suntem exprimati prin niste pixeli, cu nume mai mult sau mai putin reale. Simtiti-va liberi sa comentati atata timp cat nu depasiti limitele unei discutii civilizate sau nu folositi sectiunea de comentarii pentru publicitate (decat daca are legatura cu subiectul), caz in care un simplu "delete comment" va rezolva problema. Simtiti-va liberi sa inchideti fereastra cu un clic (va rog numai sa nu o trantiti) daca nu va place sau sa scotociti prin toate sertarele blogului, daca va place, sa va indignati sau sa radeti ori sa ramaneti indiferenti si impasibili. 
   La randul meu, imi pastrez libertatea de a scrie despre ce-mi trece prin minte fara cenzura si fara sa ma tem ca voi deranja pe cineva. Fiindca simt ca sunt multe lucruri putrede prin cinematografia si literatura romana pe care nimeni nu le arata cu degetul, nu doar fiindca suntem invatati de mici ca nu-i frumos sa arati cu degetul, dar si pentru ca exista o oca mare, cu care se cantaresc creatiile straine, si una mai mititica, mai indulgenta, pentru cele autohtone... eu cred ca trebuie sa depasim acest moment si sa ne raportam la cunostintele si experienta noastra generala, fara sa mai umblam cu scuze si acuze. 
  Este ca si cum pictez ceva numai cu albastru si, daca cineva imi spune "stii, parca se simtea nevoia si de putin rosu, ori verde" ii raspund cu auto-suficienta "da, dar n-am avut bani decat de albastru". Asa ca voi continua sa sanctionez curentul neorealist romanesc in cinematografie, mult prea batatorit deja, desi pentru export este inca un truc ieftin (in sensul de "necostisitor", dar nu ma dezic nici de eventualele conotatii subintelese) de a aduce premii, contrabalansat doar de productii abjecte ce vor sa-si spuna comedii, voi cauta in continuare ceva proaspat, fie el horror, thriller, drama, comedie, film de arta sau atmosfera, ceva care sa se ridice la numele de "film" si dintr-o alta perspectiva decat cea neorealista. Voi continua sa apreciez cartile care mi se par ca aduc ceva nou in literatura in general, nu in literatura romana, daca ne complacem in statutul de "literatura minora", vom ramane asa! Si nu, nu voi dedica creatiilor autohtone mai mult spatiu decat pana acum, doar am vrut sa-mi justific viziunea in fata eventualului cititor patriot pentru care o opinie negativa despre o creatie straina este mult mai usor de inghitit decat despre una autohtona. Ca sa nu mai spun de posibilitatea mai mare ca insusi autorul sa-si arunce ochii peste umilele mele randuri, si unii dintre ei, din ce-am vazut prin cartierul virtual, sunt cam paranoici, considera tot timpul ca in spatele unui nickname care ia in derizoriu marea lor capodopera se ascunde un perfid dusman si rival de condei... Nu e cazul! Nu am veleitati literare, sunt doar o voce din public care nu se amuza absolut deloc la scenele in care un/o "drama queen" isi striga suferinta.
  Acestea fiind spuse, have fun!

2 comments:

  1. Aaa-şaaaa... e mult mai bine. Ce-i în fundal? (să nu spui bleu, că...)

    ReplyDelete
  2. Nu, e ocru, ca n-am mai avut bani si de bleu ;)
    O tema din astea ale blogspot-ului, stiu ca pare cam "urban style", dar am vrut sa sugereze niscaiva monstrisori care ma bantuie, viziunea deformata a realitatii, ceva de genul asta.

    ReplyDelete