Saturday, 22 July 2017

Universul sanselor infinite


Who Am I - Kein System ist Sicher (2014)

Pentru cei carora le-a placut serialul Mr. Robot, filmul asta este de neratat. Iar cei care nu au vazut serialul si ezita sa o faca, ar putea sa inceapa cu filmul. Ar respecta cronologia aparitiei si ar putea sa capete o idee daca subiectul / genul cyber-thriller ar fi pe placul lor. Similitudinile sunt atat de mari incat suspectez ca creatorii serialului s-au inspirat destul de abundent din creatia lui Baran bo Odar. 
Totul porneste de la dorinta unui pusti de a avea o super-putere. De fapt, el are deja una, este invizibil pentru cei din jur, care nu-i dau atentie. Tatal l-a parasit la nastere, mama s-a sinucis cand el avea 8 ani si a ramas in grija bunicii. Pe masura ce anii trec, Benjamin descopera hacking-ul, spatiul virtual unde poti sa adopti identitatea dorita. Mai mult, pasiunea aceasta ii aduce si un grup de prieteni care-i satisfac nevoia de incluziune dupa care tanjise pana atunci, sentimentul de a fi parte din ceva mult mai important si mai puternic. Cei patru hotarasc sa-si spuna CLAY (Clowns Laughing at You) si pornesc de jos, cu atacuri care nu produc pagube reale, ci doar de imagine, genul acela de infractiuni inofensive pe care am vrea cu totii la un moment dat sa le comitem, cum ar fi sa scrii pe sediul unei companii farmaceutice "we kill animals". Ridiculizeaza lumea politica si financiara, incep sa se devina cunoscuti si, pe masura ce vizibilitatea lor ca grup creste, intra in competitie cu alte grupari si ambitia de a-si depasi permanent limitele ajunge sa le creeze foloase personale, dar si prejudicii celor afectati. Ghidandu-se dupa principii precum "nici un sistem nu e sigur" si "aspira spre imposibil", se hotarasc sa dea o lovitura importanta, care sa le asigure recunoasterea in randul hackerilor. Dar lucrurile se complica si, dintr-o data, tanarul invizibil pana atunci devine extrem de vizibil si foarte cautat, atat de mafia rusa cat si de politia cibernetica... 
Ca si Mr. Robot, este un film anti-establishment, unde masca e un accesoriu nelipsit, insa similitudinile nu se opresc aici. Benjamin are mai mult din Elliot, de fapt invers, serialul american preia suficiente detalii din filmul german pentru a ma face sa cred ca nu este vorba doar de coincidente. Asa cum si filmul german preia cate ceva din Matrix si de la Christopher Nolan si, de teama de a nu oferi un spoiler prea mare, nu spun decat ca Ben are pe perete in camera un poster cu Fight Club
Poate ca initiatii intr-ale softurilor vor gasi pe-acolo momente la care sa aiba indoieli, nu stiu, dar eu, care nu am intrat niciodata prea mult in hatisurile informatice, am apreciat metafora accesibila a conflictului din spatiul virtual, intalnirea dintre hackerii rivali intr-un fel de matrix simbolizat printr-un vagon de metrou, lumea subterana, gaselnita ce a facut totul mai prietenos si mai compatibil cu nivelul meu de cunostinte in domeniu, apropiat de genunchiul broastei. Mi-a placut si modul in care evolueaza relatiile dintre personaje, ca sa nu mai zic de final, cu un dublu twist!
Daca aveti rabdare cu prima jumatate de ora, cea de constructie, nu veti regreta. Evenimentele incep sa se inlantuie rapid, intr-un ritm ce pune mai mult accentul pe latura umana, pe social engineering, pe iluzie si manipularea mintii, mai putin pe cea tehnica, menita sa epateze necunoscatorii si sa-i piarda in miezul intamplarilor. Sfarsitul este accelerat, plin de imprevizibilul intorsaturilor de situatie, cu focuri de artificii, in stilul filmelor americane. Insa nu face decat sa desavarseasca iluzia, sa te faca si pe tine, spectatorul, victima acestei inginerii sociale, dar tocmai prin asta magia data de pelicula functioneaza pana la capat si nu iti da timp sa-ti pui intrebari prea multe asupra verosimilului situatiilor.
Acum, ce am inteles eu din filmul asta, in privinta hackerilor:
- ca sunt de mai multe tipuri, unii o fac pentru glorie si consacrare, altii, precum cei care tot bombardeaza serverele cu atacuri ransomware in ultima vreme, pentru bani; adevaratii pasionati cred ca sunt cei dintai;
- ca pentru a fi un hacker bun de multe ori nu este suficient sa stai ascuns in spatele unui calculator, ci trebuie sa desfasori si "munca de teren";
- ca si skill-urile sociale sunt uneori foarte importante, nu e de ajuns sa te pricepi la programare si alte detalii tehnice; 
- ca si nemtii reusesc uneori sa faca filme americane :).

1 comment: