"De multe ori nici nu stii ce ai in buzunar", afirma la un moment dat un politist, personaj al uneia dintre povestirile ce demonstreaza cum intuitia detectivistica poate transforma cele mai mici detalii in elemente semnificative. Capek insa ar fi trebuit sa stie foarte bine in 1932, cand a publicat acest volum, ca avea sa scoata din buzunarul micut al literaturii cehe o carte care sa-si pastreze prospetimea si dupa trei sferturi de veac.
Scriitorii consacrati se citesc de obicei la varsta formarii si este bine ca e asa. Cu unii ramai, te atasezi de ei si-i iei ca puncte de reper in lectura toata viata, pe altii ii redescoperi dupa o vreme, cand trauma cititului "pentru scoala" va fi trecut demult, sunt si cazuri cand nu te poti apropia de un autor si pace, este cosmarul oricarui examen de literatura universala si, odata incheiat, speri sa nu mai ai de-a face cu el. Mai tarziu, apare o anumita reticenta fata de clasici. De ce ai mai citi, in secolul XXI, un scriitor aparut la inceputul secolului trecut?! Daca nu te-ai intalnit cu el atunci, cand mintea era deschisa spre orice, cand asimilai de-a valma literaturile tuturor epocilor, de ce-ai face-o acum, cand parcurgi drumul invers, dinspre literatura contemporana spre trecut, cand epigonii ajung sa inabuse revelatia originalului? Stiu ca e un argument care, gandit la rece, pare o aberatie de genul "de ce sa ma duc la Luvru sa vad Mona Lisa cand apare in toate afisele si pozele?" Dar, subconstient, functioneaza. Suntem asemenea acelor copii care, pusi in fata calculatoarelor vechi, au o atitudine descumpanit-superioara, intelegand pe de o parte ca istoria nu incepe in epoca lor, dar percepand trecutul ca pe ceva primitiv, care bine ca a... trecut. Si in carti cauti noul, nu vrei sa citesti literatura contaminata si diluata de repovestirile ulterioare, care sa te faca sa mormai dezamagit, cand ajungi la sursa, "e stangaci si n-are nimic original", fara sa indraznesti s-o spui cu voce tare, sa nu treci drept incult, incapabil sa intelegi marea literatura.
Daca va ganditi la Capek ca la un autor invechit, prafuit, expirat, incercati cartea asta. Daca incep sa va straluceasca ochisorii de entuziasm cand auziti de literatura ceha interbelica, incercati cartea asta. Daca va place literatura politista, incercati cartea asta. Veti gasi o meticulozitate si o ingeniozitate in urmarirea detaliilor demne de Sherlock Holmes. Daca sunteti amatori de literatura SF, incercati cartea asta in care nu veti gasi SF-ul (cautati alte Capek pentru el, e un autor atat de versatil ca are cate ceva in toate genurile si pentru toate gusturile), ci doar supranaturalul, dar macar ca un omagiu adus celui fara de care robotii lui Asimov n-ar fi existat in forma literara in care-i stim. Daca sunteti in vacanta si cautati o sursa de buna-dispozitie literara, incercati cartea asta. Si daca vreti ca un autor sa va surprinda, incercati cartea asta, unde veti gasi zambetul ironic si complice al unui scriitor care se amuza sa rastoarne lumea, sa transforme detaliile in esential, sa schimbe regulile genului politist, fie ca stim dinainte criminalul sau acesta n-a comis de fapt crima, fie ca escrocul cade el insusi victima escrocheriei sau infractorul este mai cinstit decat detectivul care-l urmareste, fie ca avem mistere ce ajung sa fie rezolvate din intamplare.
Sunt povestirile marunte ale unor oameni marunti. Unii dintre ei ar da orice pentru a obtine ce-si doresc, indiferent daca obiectul dorintei il fac celebritatea, bogatia, nevoia de dreptate sau lucruri concrete: un covor oriental, un cactus, o crizantema albastra. Sunt oameni care acuza interventia hazardului in viata, precum politistul descumpanit de lipsa de metoda in investigatii sau comisarul de politie ce incearca sa condamne o ghicitoare in carti si altii care profita de ea, pentru a duce la bun sfarsit o ancheta ori pentru a descoperi lucruri pe care nu le stiau despre ei insisi.
Lumea lui Capek pare desprinsa din paginile de fapte diverse ale ziarelor sau din arhivele salilor de judecata: politisti, procurori, judecatori, infractori. Totul capata o turnura neasteptata, o interpretare originala, regulile jocului schimbandu-se pe parcurs. Un poet ajuta prin versurile sale la prinderea faptasului unui accident, un criminal se autodenunta pentru a obtine profit, o colectie de timbre disparuta schimba cursul vietii colectionarului, un hot da spargeri doar pentru a lasa la locul faptei o poezie, ca sa se vada publicat. Si ii merge pana la un punct, pana cand "Autorul, care incepuse sa se repete, nascocea tot soiul de zorzoane si de dichisuri romantice. Intr-un cuvant, capata tot mai mult apucaturile unui scriitor de meserie" :).
Cu totii, acuzatori si victime, sunt supusi judecatii, daca nu in viata aceasta, atunci in cealalta, acolo unde Dumnezeu este doar un simplu martor. Insa aici, in buzunarele lui Capek, ei prind glas intr-un mod savuros, exprimandu-si punctele de vedere, inghesuindu-se sa-si povesteasca experientele iesite din comun. Tipologiile sunt capturate in putine cuvinte, dovedind capacitatea de a construi din detalii personaje surprinzatoare in ipostaze la fel de surprinzatoare, pentru a detona la final bomba pe un ton sec, ca o lovitura de ciocan prin care judecatorul readuce ordinea in rumoarea starnita de eroii ce-si cer dreptul de a fi audiati. Sa-i ascultam cu atentie, fiindca ceea ce au sa ne spuna si modul cum o fac chiar merita!
Voi ce gasiti de obicei prin buzunare proprii?! Incerc sa ghicesc: monede, capete de ata sau de sarma, vreo bomboana sau guma, un petec de hartie, un bilet de autobuz sau o cartela de metrou, cate un stick USB uitat, vreun prezervativ ... In buzunarele lui Capek o sa gasiti multi omuleti mici, de o vivacitate contagioasa, foarte fresh, care pot chiar si acum, la aproape un secol, sa surprinda printr-o abordare a lumii inconjuratoare outside the pocket.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.