Bizarerii

Gianni Biondillo - Strane Storie

Am citit cartea lui Gianni  Biondillo ca si cum as fi urmarit un film horror bun... sau poate unul SF... ori era un thriller sau un episod din "Zona crepusculara"? Cele 17 povestiri sunt de-a dreptul ciudate, nu este doar un titlu care sa capteze atentia si curiozitatea, ci sunt cu adevarat intamplari care te tin cu sufletul la gura, au ritm, suspans, intorsaturi de situatii, genul acela de povesti pe care le retii mult timp dupa ce ai inchis volumul, la care te trezesti gandindu-te cand, de exemplu, te plictisesti intr-un vagon de metrou ori cand te intalnesti cu cineva pe care nu-l cunosti dar simti ca s-ar putea intampla ceva extraordinar si paranormalul ti-ar putea invada viata ta de sceptic cinic. 

De la comic la erotic, de la fantasy la satira politica, Biondillo se joaca cu registrele, cu spatiul si timpul, cu mitologia si locurile comune ale literaturii horror, pornind de la faptul divers, anecdotic si ajungand la tabu-uri (cum ar fi povestea lui Isus dintr-un viitor indepartat). Fiecare povestire are un "ceva" al ei. Chiar daca au valori inegale si nu toate provoaca acel "wow" la final, este de apreciat inventivitatea, varietatea, modul in care stie sa-si poarte cititorul prin stari diferite, de la relaxare si suspans la neliniste si teama. Unele fragmente par a fi produsul unei minti bolnave, turmentate de cosmare, altele sunt doar povesti istorisite cu o placere pe care o insufla si cititorului, altele exploreaza sexualitatea sau relatiile dintre oameni. Si nu de putine ori nu doar personajul este cel luat pe nepregatite de cursul intamplarilor, dar si cititorul. 

Genul asta de literatura, la granita dintre Bradbury, Orwell, Ryu Murakami este greu sa te mai surprinda tocmai pentru ca te astepti sa fii surprins, esti pus in garda ca urmeaza ceva iesit din comun, extraordinar. Inspiratia lui Biondillo insa nu are cum sa nu te prinda pe picior gresit, sa nu-ti demoleze si destabilizeze orice presupuneri si idei legate de cursul evenimentelor. Este imprevizibil, asta e calitatea cu care m-a cucerit scrisul lui.

N-as vrea sa dezvalui subiectele povestirilor sale, pentru a nu taia din placerea unei eventuale lecturi (pentru unele e ca si cum ai povesti finalul unor filme ca Seven sau The sixth sense cuiva care nu le-a vazut), dar ca sa intelegeti cam prin ce zona se invartesc, voi enumera cateva personaje ale povestirilor sale: un scriitor in criza ajuns oaspetele unui castel ciudat (fara fantome, promit, ele apar intr-o alta povestire, unde nici nu te astepti), un arheolog venit din viitor pentru a reconstitui istoria unei expozitii, lumea nebuna dintr-o garnitura de metrou oprita in galerie, copiii care se revolta la cantina impotriva mancarii proaste, un comic paranoic care-si marturiseste "pacatele", Tosca, o cantareata devenita mit al Rezistentei italiene in razboiul cu invadatorii indieni care au cucerit Roma (nu se poate sa nu sesizam tenta de malitiozitate), super-eroi in normalitatea vietii de zi cu zi. 

Este o literatura care cred eu ca place celor mai putin atasati de un singur gen al beletristicii, capabili sa guste cu acelasi entuziasm un roman serios sau dintr-o nisa considerata - pe nedrept de multe ori - minora, precum SF-ul sau fantasy. Niciodata cand intri in atmosfera unei povestiri nu stii la ce sa te astepti, incotro va evolua. Biondillo e original, proaspat, inventiv, cititi-l... sau traduceti-l!