Familia americana traditionala din paleolitic

The Croods (2013) 

Ca o fi fost paleolitic sau poate neolitic, nu stam prea mult sa analizam ca incepem sa ne punem intrebari legate de acuratetea istorica, de momentul cand oamenii cavernelor s-au intalnit cu sapiensii si continentele tocmai se desparteau (ori pica un meteorit?!) si nu e cazul sa fac asta cu o animatie. Motivul pentru care familia Crood este obligata sa-si paraseasca confortabila pestera, distrusa de un cataclism ce-i ameninta si-i face sa ia drumul pribegiei imi scapa, si cred ca nu numai mie. Avem de-a face cu un scenariu confuz, care pe alocuri nu stie nici el unde vrea sa duca, salvat de umorul unor replici si situatii, dar redus de atitudinea paternalista pe care se pare ca doar Pixar-ul a invatat sa o mai evite si sa nu le mai jigneasca intelectul spectatorilor mici si mari explicandu-le clar si des care este morala filmului, fiindca altfel ajungem la interpretarea de mai jos: 

Familia omului cavernelor in epoca patriarhatului era formata din capul familiei, un tata autoritar si conservator care incearca sa-si protejeze specia pe cale de disparitie, mama, un fiu cam putin la minte, o fiica pe post de animal de companie si de vanatoare si o alta fiica, mai mare, rebela si revolutionara, cea care isi doreste sa schimbe lumea din temelii si este luata oarecum prin surprindere cand asta se intampla fara voia ei. Aa, si uitam de bunica, mai vivace si mai agila decat nepotul cel dolofan. Chiar asa, cum reuseau cavemanii sa devina obezi cand toata viata si-o petreceau alergand dupa prada sau ca sa nu devina prada?!
In cutremurata (la propriu) lor existenta se strecoara si un strain ceva mai umblat prin lume si asezat ceva mai sus pe scara evolutiei, fiindca o asa mandrete de fata numai buna de maritat nu putea ramane singura si neevoluata. Si cam atat cu povestea, ca n-am avut deloc chef sa incep sa-i analizez "fineturile" scenaristice inexistente si intorsaturile surprinzatoare de situatii, suspansul pe care reuseste sa-l creeze... sper ca sesizati tonul ironic.
Ca animatie 3D, arata bine, nu zic nu, are spatialitate, are imaginatie in conturarea unor creaturi desprinse parca din povesti, si nu din istoria evolutiei speciilor (asta ar fi cam cel mai mare atu), dar este cam putin pentru a acoperi lacunele scenaristice.
Observ ca pe IMDb are un absolut nemeritat 7,5 si parca incep sa inteleg pe unde se situeaza standardele publicului. Ar fi putut sa fie o animatie de aventuri simpatica daca nu ar fi batut atat de mult apa in piua cu niste conflicte de familie banale si puerile, daca nu s-ar fi contrazis la cateva replici. De exemplu, aflam ca "trebuie sa fim uniti, ca numai astfel vom supravietui" ca la scurt timp familia sa se separe, fiindca e nevoie de spirit de sacrificiu, de sentimentul pierderii irecuperabile pentru a ajunge sa-i apreciezi pe cei la care tii... Sentimentalisme ieftine, ce plictisesc deopotriva copiii si adultii.
Si a trebuit sa las sa treaca niste timp de la vizionare ca sa-mi mai imblanzesc putin viziunea... Deci da, nevizionare placuta!