Un om indragostit de carti

Alberto Manguel - Jurnal de lectura. Un Don Juan al cartilor

Despre Manguel am mai scris aici si aici, asa ca nu gasesc necesar sa fac din nou o prezentare a lui.  Asa ca incep prin a contrazice subtitlul acestei carti, spunand ca nu este un Don Juan al cartilor. El nu-si seduce si abandoneaza iubitele, ci le pastreaza in continuare in sufletul sau, le cinsteste memoria cu o calda afectiune si frumusetea lor il inspira in viata la fiecare pas.
Jurnalul de fata nu este o succesiune de recenzii sau de consideratii legate de cartile citite, ci mai mult una a starilor si ideilor prilejuite de actul lecturii, o reflectare a lor in viata, ca un ghid ascuns ce-i calauzeste pasii pe drumul cunoasterii si implinirii personale.
Aceasta poveste a cartilor reflectata in povestea vietii se intinde intre iunie 2002 si mai 2003; cate o carte pe luna, cunosc cam jumatate dintre ele, pe altele nu iar vreo doua imi amintesc ca le-am citit candva, dar nu stiu mai nimic despre ele, de exemplu cea a lui Conan Doyle, pierduta printr-un "detective novel spree" al copilariei. Bioy Casares, Wells, Kipling, Chateaubriand, Conan Doyle, Grahame, Cervantes, Buzzati, Sei Shonagon, M. Atwood, Machado de Assis sunt autorii ce-i prilejuiesc reflectiile de fata, "trezirile", pentru ca, dupa cum spune autorul in prefata, "fiecare carte exista intr-o conditie de vis, pana cand mainile care o deschid si ochii care o parcurg ajung sa trezeasca la constienta cuvintele". Sunt lumi care continua sa se povesteasca, universuri ce ni se repropun de fiecare data cand deschidem o carte. Si toata bogatia lor se rasfrange asupra acestei lumi, in care ne ducem trecatoarea existenta, si o infrumuseteaza, deschizandu-ne noi porti spre magia unor tinuturi imaginare sau reale, nascocite inaintea venirii noastre si care vor dainui mult dupa ce vom fi plecat.
Pentru Manguel, cartile sunt prietenii ce-i insotesc calatoriile prin lume si prin viata. O revenire la Buenos Aires ii creeaza senzatia naufragiatului de pe insula lui Morel: este un oras bantuit de fantome, oameni care au fost si poate nu mai sunt, captati in amintire, in acel timp cand i-a cunoscut, populandu-i locurile familiare cu proiectia amintirii lor. Un drum la Londra il poarta pe o alta insula, aceea a lui Moreau, aprofundand simbolistica unei carti care in copilarie ii oferea doar deliciul aventurii, fascinatia descoperirii. Luna atentatului asupra World Trade Center ii este dedicata literar "Memoriilor..." lui Chateaubriand, generand consideratii despre pierdere, toleranta, terorism. "In ochii nostri, istoria pare sa se petreaca prin comparatie", istoria mare se impleteste cu cea mica, individuala, aceea creata din pierderile acumulate prin varsta si experiente, metamorfozand propriile aspiratii. Turneul de lansare in Germania al unei carti se afla sub "Semnul celor patru" al lui Conan Doyle.
Si tot asa, fiecare lectura provoaca legaturi, evocari, amintiri, trimite la o alta, creeaza punti intre experientele si situatiile vietii reale. Exista, dupa cum este firesc, divergente de gust intre mine si autor: nu-i imbratisez deloc pasiunea pentru "Kim" al lui Kipling sau pentru "Pacientul englez", de exemplu. Insa imi place mult abordarea lui literara subiectiva, care se impleteste cu eruditia si cu meticulozitatea si spiritul organizatoric al bibliofilului ce savureaza placerea intocmirii de liste: o lista a amintirilor despre Buenos Aires, alta a insusirilor cetatii ideale a lui Aristotel, a oamenilor de stiinta nebuni, un inventar al lucrurilor primite de la prieteni inspirat de o lista a lui Kipling, o enumerare a romanelor politiste preferate, a cartilor de pe noptiera ("de la piciorul patului meu") dintr-un anumit moment, a oraselor preferate sau a cartilor despre o anumita tema. Imi place relatia dintre el si carti,  care "nu au cunostinta de existenta mea. Ele se trezesc la viata pentru ca eu le deschid si le intorc paginile, dar nu stiu ca eu sunt cititorul lor." Imi place si cum scrie, tonul adoptat, uneori ironic, alteori empatic fata de carti si de oameni sau cu accente nostalgice, simplu, elegant, provocator pe alocuri, cu multa pasiune si entuziasm, stiind sa atraga atentia, sa indrume cititorul fara pedanterie sau snobism spre cartile pe care le considera esentiale, un esential ce nu ocoleste nici zona considerata in general mai "frivola" a literaturii, precum romanele politiste sau de aventuri.