Reveniti de dincolo

Jason Mott - Cei care se intorc 

Mai intai am vazut serialul britanic In the Flesh. Apoi pe cel francez, Les Revenants.  Primul mi-a placut mai mult decat al doilea, care a facut greseala de a lasa un spatiu prea mare intre sezoane, timp in care actorii copii au crescut si si-au pierdut farmecul. Si punctul spre care se indreapta este diferit, cel britanic mergand consecvent si rotund spre fantasticul in ai carui parametri se creeaza situatia, cel francez spre o zona mai crepuscular (sub)pamanteana in care m-a pierdut, abandonandu-l pe la episodul 4 din cele 8 ale celui de-al doilea sezon. Ceva a fost gresit in abordarea lui, dar e mult mai usor sa spui de ce nu iti place un film dupa 10-15 minute de vizionare decat dupa un sezon si jumatate. Oricum, nu despre filme era vorba aici, ci despre o carte al carei autor este imposibil sa nu le fi vazut, daca nu pe ambele (aparut cu un an inaintea cartii), macar pe cel francez (cu primul sezon in acelasi an, dar bazat pe un film din 2004), sunt prea multe aspecte comune. 

In fiecare dintre cele trei, cartea si serialele, avem de-a face cu personaje care se intorc dintr-un neprecizat dincolo, sfidand cursul vietii, strabat in sens invers bariera care o separa de moarte si se regasesc cu familiile ce i-au pierdut. In fiecare dintre cele trei, "de ce"-urile si "cum"-urile sunt neglijate, isi forteaza spectatorul / cititorul sa accepte o situatie fara sa puna intrebari asupra cauzelor si motivelor ce au facut posibila intoarcerea. Si nu e greu, pentru ca nu cred ca exista cineva care si-a pierdut o mama, un frate, pe altcineva foarte foarte drag, care sa nu se gandeasca din cand in cand la posibilitatea unei noi sanse, la imposibila regasire, cu regret si tristete. Evident, in afara celor care nu vor depasi niciodata varsta cand crezi ca povestile sunt adevarate si ca Raiul e real si concret, adica, dupa cum spunea un evanghelist, fericiti cei saraci cu duhul! Titlurile amintite au in comun confuzia resimtita de cei vii atunci cand visul le devine realitate, cautarea intoarcerii la normalitate si a integrarii firesti a imposibilului in viata de zi cu zi. Aici cartea lui Mott mi s-a parut mult mai apropiata de scenariul francez, chiar daca autorul nu aminteste aceasta influenta, ci afirma ca totul a pornit de un vis al sau. In nota de final, zice: 

"Am vrut sa fie un loc in care - prin metode si o magie necunoscute chiar si mie - regulile aspre, nemiloase ale vietii si mortii nu exista, iar oamenii pot fi din nou alaturi de cei pe care i-au iubit. Un loc in care un parinte poate sa-si tina din nou copiii in brate. Un loc in care iubitii se pot regasi dupa ce s-au pierdut. Un loc in care un baiat isi poate lua ramas-bun de la mama lui." 

Sa fie faptul ca magia ii ramane autorului insusi necunoscuta, marturisindu-si in aceeasi nota limitarea de a nu fi gasit raspuns la intrebarile pe care le considera importante (de unde vin cei care se intorc? ce sunt ei? sunt reali? eu as mai adauga de ce numai ei si nu toti cei care au murit? de ce tocmai ei?) , sa fie apropierea periculos de mare de Les Revenants ce ma facea chiar sa recunosc in carte anumite personaje din film... nu stiu si nu-mi dau seama cum ar recepta cartea un cititor in a carui minte nu se suprapun imaginile filmului. Insa mie mi se pare ca Mott esueaza in a da lumii sale consistenta, in a crea atmosfera misterios dulce-amaruie a regasirilor si despartirilor, in a pastra un dram de mister si a-si grada atmosfera.  Vrea sa spuna totul de la inceput si apoi te intrebi de ce mai citesti dupa primele cincizeci de pagini.

Povestea principala a baietelului de 8 ani revenit la parintii sai, Harold si Lucille dupa mai bine de patruzeci de ani este fragmentata de multe altele, ale unor personaje trecatoare, cu experienta intoarcerii lor, ce ar fi putut sa fie interesante (un preot contactat de iubita sa din adolescenta, revenita, un grup de tineri nazisti morti in razboi si treziti in mijlocul unui alt razboi, cel starnit de intoarcerile de dincolo, un japonez, tot din razboi, care vrea sa se predea dar nu are cui, un artist francez mort tanar si devenit celebru post mortem, o familie vazuta ca responsabila pentru crima careia i-a cazut victima etc.) dar nu apuci sa le cunosti.  Sentimentele complexe ale celor reveniti si ale celor ramasi sunt destul de sumar schitate si, in general, o carte a carei lectura o incepusem cu speranta s-a dovedit de o platitudine dezamagitoare. 

Previzibil, revenirea ajunge sa fie vazuta de multi ca o epidemie globala, criza mocnita se transforma in conflict fatis, insa nu exista crestere, tensiune, parca nu am gasit nimic in carte in afara de o lenta trecere dintr-o parte in alta, din nimic spre nimic, fara punti, fara ancore, fara ceea ce ar fi trebuit sa ii sustina ideea, sa ii dea consistenta. Poate autorul si-a ales un subiect mult prea greu pentru abilitatile sale. A incercat sa redea conflictul cu "ceilalti", cei diferiti, care nu vin dintr-un alt spatiu geografic, ci dintr-un alt spatiu temporal, al amintirilor, intorsi neschimbati pentru a le arata celor ramasi cum a trecut timpul peste ei. Manifestarile acestor reveniti sunt, iarasi, dubios de comune cu cele ale revenitilor din filmul francez: lipsa somnului si foamea excesiva. Ca o fi sau nu o fi asa, eu nu am putut scapa de senzatia neplacuta de carte facuta dupa un film.

Cand datele fizice si biologice se schimba peste noapte, orice apel la ratiune si echilibru e la fel de lipsit de substanta ca si eternitatea unei morti din care oamenii se trezesc brusc asa cum erau atunci, cu zeci de ani in urma. As fi vrut sa pot sa patrund in visul lui Mott, sa percep cartea ca pe o senzatie eterica, o iluzie, un vis in care nimeni nu aduce stiinta in discutie, insa nu am reusit. Nu m-a putut acapara, ori pentru ca i-a lipsit intensitatea si a ramas prizonier intr-o stare de dulce lancezeala sudista americana, ori pentru ca am vazut in el o prelucrare mult diluata a serialului francez... Iar acolo unde ar fi putut fi interesant, in punctul unde se putea construi o atmosfera claustrofobica a micului orasel din Sud, autorul da cu bata-n balta filmelor hollywoodiene, aducand armata, incercand fara succes sa creeze proportiile unei crize nationale, spulberand misterul cu senilele blindatelor ce se perinda prin tabara din oras.
Sa vezi si sa nu crezi: cartea sta, ea insasi, la baza unui serial, Ressurection pe numele lui. Nici nu vreau sa ma uit la trailer!