Thursday, 10 October 2013

Masculin si feminin

Virginia Woolf - Orlando

Nu stiu altii cate cunosc despre Vita Sackville West, eu imi marturisesc ignoranta si va spun ca numele ei nu-mi evoca nimic altceva decat relatia lesbiana a Virginiei Woolf, persoana care i-a inspirat aceasta carte, in care un / o Orlando de sex incert, mai precis de ambele, barbat o vreme, transformat apoi in femeie in urma unui somn bun de o saptamana, strabate trei secole de istorie a Angliei si de viata personala, confruntandu-se cu prejudecatile sociale si sexuale ale epocilor parcurse.
Daca tot vorbim despre "o biografie", dupa cum isi subintituleaza autoarea volumul, raman la Camera lui Jacob, o carte mai profunda si mai provocatoare decat cea de fata. Poate pentru ca am ce am cu feminismul militant, cu teoriile egalitariste si afirmarea miscarii de emancipare atunci cand pornesc la plimbare prin literatura  dar si pentru ca, in forma in care a fost scrisa, cartea asta ma deruteaza si nu ma lasa sa o clasific intr-o categorie care sa-mi permita sa-i acord bunavointa conform regulilor jocului. Daca as considera-o un divertisment de vacanta, s-ar cam duce pe apa sambetei tot entertainmentul, fiindca autoarea se ia prea in serios, se inflacareaza pledandu-si propriile idei, afirmandu-si libertatea si independenta (pe care daca le resimti cu adevarat nu exista vreun motiv sa le proclami in gura mare), daca as spune ca e  proza fantastica, prea de multe ori povestirea se poticneste in absurd, doar pentru ca autorul dispune de vointa de a face orice cu personajul sau, sfidand logica, fara a porni de la premizele absurdului. Daca il consider "un moft", asa cum insasi autoarea il numea in Jurnalul sau, nu mi se pare deloc unul "comic". Nu inteleg defel perspectivele extaziate ale celor entuziasmati de geniul narativ care face acest roman neincadrabil sau incadrabil oriunde: daca-i zic biografie fantastica metafizica sociologica istorica absurda onirica merge?!
Buun, sa depasim aceasta bariera si ne avantam in lectura unei carti destul de promitatoare: avem 400 de ani de istorie concentrati in cateva sute de pagini, incepand de la epoca elisabetana, cand se presupune ca s-a nascut eroul nostru, ca nepot cu "doi ochi violeti si o inima de aur",  devenit apoi favorit al reginei cu ochi de un galben transparent (nu ma intrebati de ce si ce semnificatie au ochii in poveste, probabil ca nici una, dar am simtit nevoia sa-i mentionez); continuam cu primele iubiri si dezamagiri in dragoste, perioada cand incepe sa scrie la nesfarsitul sau poem Stejarul, pentru a-l regasi ca ambasador la Constantinopol al regelui Carol. In urma unei transe de 7 zile, eroul se trezeste brusc si fara explicatii femeie, la 30 de ani. Cand aventura sta sa inceapa (desi imi pierdusem speranta ca ar exista vreuna, fiindca nu asta vrea sa ne arate autoarea, expediind sec posibilitatea cu o fraza de genul "au facut fata unor felurite aventuri, unele provocate de oameni, altele de natura"), totul se curma sec si fara explicatii, eroul devenit eroina se trezeste brusc suferind de "o boala englezeasca", dragostea de natura, care-l recheama pe tinuturile natale, tocmai la timp pentru a prinde secolul 18 si a gusta din plin din "fericirea de a fi femeie" in epoca victoriana, se va marita, va avea un copil si-si va incheia preumblarea prin secole, la momentul aparitiei romanului, dupa ce-si publica poemul la care a lucrat vreo trei secole, pentru care va primi si un premiu.
Daca vreti interpretari privind "mintea androgina" sau viziunea modernista a Virginiei Woolf din cartea de fata, n-aveti decat sa cititi prefata sau multimea de studii laudative care vor sa ne convinga cat de mare capodopera ar fi Orlando. Daca vreti parerea mea onesta de cititor, ea suna cam asa: episoade fara sens, dialoguri care par uneori ale surzilor, biografia unui personaj la fel de plictisitor ca barbat cat si ca femeie... Se zice ca ar fi cea mai lunga si mai fermecatoare scrisoare de dragoste din literatura. Lunga? Cu siguranta, mult prea lunga pentru ce ne spune. Fermecatoare? Mai degraba plictisitoare, inteleg de ce la nici un an de la aparitia romanului cele doua nici nu mai erau impreuna!
Si am senzatia ca daca pe coperta acestei carti nu ar fi fost numele Virginiei Woolf, atentia de care s-ar fi bucurat aceasta scriere minora in contextul operei autoarei ar fi fost mult mai mica.

No comments:

Post a Comment