Friday, 4 October 2013

Propaganda

Lincoln (2012)

Filmele, ca si cartile, sunt de mai multe feluri: de unele stii ca te vei indragosti inainte de a le cunoaste, pentru ca le iubesti atat de mult autorul tocmai pentru ca nu te-a dezamagit niciodata. De altele te apropii cu sperante (uneori prea multe) fiindca ti-au fost recomandate de oamenii cu care esti compatibil ca gusturi, dar intotdeauna exista o marja de eroare. Altele sunt doar asa, o (pe)trecere de timp relaxanta, pentru momentele cand oboseala te impiedica sa te concentrezi la ceva mai important; e drept ca uneori se transforma intr-o pierdere de timp, dar de cele mai multe ori este asumata voluntar. Unele iti ies in cale intamplator, fara sa stii mare lucru despre ele, si un impuls te face sa le dai o sansa... pe care o merita sau nu. Despre altele vorbeste toata lumea, te-ai simti cumva exclus din discutii, asa ca trebuie sa "bifezi". Altele iti starnesc o curiozitate: un fragment, un trailer te intriga sau poate vrei sa vezi de ce au fost premiate, cam cat te regasesti tu, ca spectator, in criteriile juriului (si nu cred deloc in separarea "filme pentru critici"/ "filme pentru public"). Iar unele se pliaza pe o nisa in care te simti acasa ori pe dispozitia ta de moment: poate in general nu-ti plac filmele de actiune, sau comediile tampitele sau SF-urile, dar cateodata simti nevoia lor. De cele mai multe ori, ca profan al unei categorii, risti sa treci pe langa ce are ea reprezentativ, asa ca incerc constiincios sa-mi acopar lacunele cam din fiecare, fara a exagera totusi, sa nu aud pe cineva ca vrea sa-mi recomande cea mai buna telenovela a tuturor timpurilor, ca nu ma prinde. Desi... Isaura n-a fost chiar rea :P Dar nu m-as incumeta sa-l vad acum din nou, prefer sa-mi ramana imaginea idilica de atunci a "zungazungalue"-ului printre campuri de bumbac, sau ce-or fi zis ei acolo.
Si uite cum - cata subtilitate - am adus vorba despre sclavi iar de-aici pana la Amendamentul 13 si filmul de fata nu-i decat un pas. Film care - pot s-o spun chiar si fara ca figura omului / presedintelui Lincoln sa-mi fie intr-atat de familiara incat sa-mi pot da seama cat este adevar in portretul lui si cat floricele hollywoodiene duhnind a mandrie patriotica - miroase de la o posta a propaganda: de la personajele (soldati, oameni simpli) care ii stiu pe de rost discursurile la doar cativa ani de la pronuntarea lor, recitand pasaje din discursul de la Gettysburg (nu va imaginati ca as fi stiut ce era, dar curiozitatea m-a facut sa googalesc sa vad ce erau vorbele alea pe care le recita tot americanul de rand cu atata patos), pana la lungul pasaj de final dintr-un alt discurs, nescapand necitit nici mentionatul amendament in jurul caruia se invarteste filmul, totul ii da lui Lincoln o aura divina, chiar daca se recunoaste faptul ca Amendamentul care a adus eliberarea sclavilor a trecut doar pentru ca s-a recurs la mita si coruptie.
In ciuda unei distributii stralucitoare si a regiei lui Spielberg, filmul pierde mult la capitolul scenariu: prea multe fraze fornaitoare, prea multa vorbarie demagogica si, in general, totul e prea mult, dupa o jumatate de ora incepi deja sa te uiti plictisit la ceas si sa te gandesti daca nu se termina mai repede. Si nu, nu se termina, are 2 interminabile ore si jumatate!!
A fost exact ceea ce m-am asteptat sa fie de cand am aflat de existenta lui: un film de gadilare a mandriei nationale a americanului, desi nu stiu pana la urma pe cine gadila, ca spectatorul avizat am vazut ca se cam indigneaza de lipsa de acuratete istorica, iar cel neavizat, fie el si american, probabil casca plictisit. Nu stiu pana la urma cine este publicul care l-a cadorisit cu un nemeritat 7,5 pe ImdB, la mine este un film de maxim 5, si asta doar pentru ca are actori buni si se straduieste si la capitolul imagine, desi acolo e discutabil, prea urmeaza cliseele la care te-ai astepta: fond albastru-gri cand vine vorba de scene de lupta, imagine tandru-galbuie in scenele in care Lincoln isi imbratiseaza fiul cel mic, lumini si umbre cazand cautat pe chipul protagonistului... nimic, nici in tehnica de filmare, nici in perspectiva asupra personajului nu aduce vreo idee de care sa ma pot agata si sa spun ca a meritat vizionarea... Eu l-am bifat, si zau ca nu i-am inteles numarul mare de nominalizari la Oscar, (ca sa nu mai spun ca alea doua castigate sunt mult prea multe)  credeti-ma pe cuvant ca n-are rost sa o faceti si voi!

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.