Thursday, 17 September 2015

Vis, fantezii si nebunie


Maria Turtschaninoff - Maresi. Cronici din Manastirea Rosie

Am ales pentru titlul postarii chiar denumirea blogului scriitoarei, nu pentru ca ar contine in titlu si nickname-ul meu, versiunea suedeza (Drömmar), ci pentru ca se potriveste continutului cartii.
Citesc romane fantasy destul de rar, limitandu-ma la autorii cu care stiu ca nu dau gres si ocolindu-i in general pe cei clasificati in categoria Young Adult (desi ma intreb ce nu mai este in ziua de azi YA, daca pana si Dickens si Jules Verne au ajuns sa stea in aceeasi categorie cu maculatura vampirica à la Stephanie Meyer?), de multe ori plini de clisee si fara personalitate literara. Nici aceasta scriitoare suedezo-finlandeza nu a scapat de eticheta aplicata grabit pe frunte, de fictiune YA, ce a ajuns sa bantuie ca o ciuma a marketingului printre toti autorii pentru copii si tineri. Cartea prin care fac cunostinta cu ea apartine acelui gen de fantasy fara sabii, vampiri sau dragoni, ce-si construieste propria mitologie intr-un univers minimalist si utopic. Maresi are treisprezece ani si traieste la manastirea de pe o insula izolata de lume, interzisa barbatilor, adapost si refugiu de-a lungul timpului pentru generatii de fetite supuse foametei, razboaielor, traumelor sufletesti si abuzurilor fizice in lumea de dincolo de mare. Fiecare dintre ele invata sa-si afle vocatia, pasiunile si interesele, in timp ce li se deschide calea spre cunoasterea imposibila in lumea guvernata de barbati. Randuielile si ritualurile respectate de generatii ale Manastirii Rosii incep sa ni se dezvaluie treptat, pe masura ce facem cunostinta cu maicile si cu novicele.
Intr-o zi, rutina este intrerupta brutal prin sosirea unei noi fete, Jai, tacuta, speriata si cu corpul plin de cicatrici. Odata cu ea, apare pe insula si frica, iar Maresi incepe sa simta tot mai pregnant in jur prezenta amenintatoare a Batranei, identificata cu Moartea. Iminenta pericolului construieste o tensiune crescanda, pe masura ce trecutul lui Jai incepe sa se dezvaluie si intriga sa se construiasca. Si chiar daca duce spre un climax previzibil (fiind totusi o carte ce are ca target principal categoria de varsta 10-17 ani, nu te poti astepta la ramificatii sau surprize prea mari), am citit-o dintr-o suflare. Are fluenta, o curgere construita din detalii vizuale si olfactive ce ar putea sa scape privirii grabite a celor mai mici, destinatarii principali ai cartii, nerabdatori sa inceapa odata povestea, actiunea. Poate i-as dezamagi spunand ca ea demareaza destul de greu, insa ce mi-a placut mie, nu stiu daca si cititorilor hardcore de gen, este alcatuirea unei atmosfere particulare ce o distinge din productia masiva de fantezii. Sa intram alaturi de Maresi in camera comorii, unde poate sa isi aline dorul de casa si sa uite greutatile adaptarii la noua viata, departe de tot ce este cunoscut:

"Am varat cheia in broasca si usile care miroseau a miere au alunecat fara zgomot intr-o parte si in alta.
Camera comorii e o incapare lunga si ingusta. Cei doi pereti lungi sunt captusiti cu rafturi de la podea pana la tavan. Departe, pe peretele din fata usii, e o fereastra inalta si ingusta prin care patrund razele soarelui in apus. E cea mai inalta fereastra pe care am vazut-o vreodata, cu douazeci si unu de ochiuri de geam. Lumina soarelui mangaie bland miile de cotoare ale cartilor de pe rafturi, si de obicei stau acolo o vreme doar pentru a respira mirosul de praf si de pergament si de fericire. E cel mai bun moment al zilelor. E ceea ce compenseaza totul: faptul ca traiesc aici, departe de familia mea, departe de valea noastra verde dintre muntii inalti; faptul ca raman treaza in pat noapte de noapte, cu o durere in piept; faptul ca mananc fiertura de cereale in toate diminetile cenusii de iarna. Faptul ca eram certata de surori si respinsa de novicele mai mari inainte sa invat cum se traieste aici, ce e ingaduit si ce e gresit. Faptul ca un an intreg abia daca am reusit sa inteleg ce se vorbea in jurul meu. Toate astea si chiar mai mult merita indurate numai ca sa pot sta aici, plina de asteptare si un fel de tanjire. O asteptare care imi face inima sa bata mai repede si imi imbujoreaza fata."

Maria Turtschaninoff (mi-a trebuit ceva curaj in varful degetelor sa nu ma impleticesc pe taste scriindu-i numele, ar fi avut nevoie de un pseudonim literar) construieste o lume coerenta, solida, asupra careia lasa sa planeze misterul. Din cand in cand, o rezolvare magica a unei amenintari, in loc sa aduca lumina, lanseaza si mai multe intrebari privind preotesele acestui cult al cunoasterii de sorginte celtica, cu un panteon populat de prezente feminine, guvernat de Prima Mama, intruchipata de treimea Fecioara-Mama-Batrana.
Multi dintre cei mai copti la minte, care nu se multumesc doar cu povestea propriu-zisa si nu vor sa vada doar o fantezie ca un basm cu zane, s-au grabit sa completeze grila feminista in dreptul romanului, desi despre romanele cavaleresti, de exemplu, sau altele cu univers prin excelenta masculin, nu spune nimeni ca ar fi... nici nu stiu care este echivalentul masculin al "feminismului", lipsind realitatea discriminarii masculine: machiste? falocratice?? Ar fi o incadrare fortata si limitata, dar daca e sa o citim prin prisma sociala, ca nu ne putem abtine si mintea noastra refuza sa ramana prea mult ancorata in vis, ajungem in  nebunia lumii reale. Unele locuri de provenienta a novicelor amintesc destul de mult de spatiul cultural arab, unde o femeie poate fi lapidata ca nu poarta valul islamic, ca s-a refugiat in alta parte de brutalitatea masculului legal in alegerea caruia oricum nu a avut prea multe de spus sau din cine stie ce alt motiv...
Dar parca n-as vrea s-o asociez cu lumea de langa noi, i-as ruina magia. Este o carte tonica, pozitiva prin ceea ce alege sa sublinieze, desi o putea lua usor in directia unui razboi intre sexe. Comunitatea careia ii da viata scriitoarea suedeza ramane luminoasa pentru ca se bazeaza pe puterea izvorata din prietenie, curaj, solidaritate si cunoastere, pe un fundal de poveste ce-si acapareaza cititorul. M-a purtat intr-o camaruta a comorii unde am regasit placerea fugii in irealitate. Stiu ca Maria Turtschaninoff mai are pregatite doua asemenea camarute, Cronici din Manastirea Rosie este prima parte a unei trilogii, ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa astept cuminte cheile ce-mi vor da accesul spre ele.

2 comments:

  1. E prima oara cand intru pe blogul tau, dar sunt aici sa raman. Imi place mult cum scrii si ce pareri ai.

    Ma semnez cu Stan Georgiana, insa sunt si Lorellei (http://lorellei.com/)

    ReplyDelete
  2. Multumesc mult pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!

    ReplyDelete

Note: only a member of this blog may post a comment.