Wednesday, 11 May 2016

Mexic, anul 1942


Sergio Pitol - Love Parade 


Un istoric mexican stabilit in Anglia, revenit in tara natala, isi aminteste cum, cu treizeci de ani in urma, pe cand avea zece ani, a fost martorul unei crime. In mod ciudat, uitarea pare sa se fi asternut peste evenimente. Supravietuitorii participanti la petrecerea din 1942, cand se produsese asasinatul, refuza sa spuna prea multe. Astfel pornim intr-o ancheta pe urmele memoriei, ce-mi aminteste de Modiano, prin plasarea exacta in spatiu si  fragilitatea amintirilor, insa impregnata de spectacolul unui Mexic mai apropiat de acela al emigrantilor chilieni din povestirile lui Bolaño ca spirit si ca mediu in care ne scufunda. Este Mexicul Fridei Kahlo si al lui Diego Rivera, dar si al regelui Carol si al Elenei Lupescu, al serbarilor extravagante si cosmopolite, al scriitorilor si diplomatilor, al politicienilor si artistilor, dar si al tensiunilor sociale generate de intrarea in razboi de partea Aliatilor, o tara strabatuta de un parfum amar si misterios. 
In anii de studiu, Miguel del Solar, istoricul nostru, a capatat o singura certitudine, si anume ca "nu exista un punct care, la un moment dat, sa nu fie terenul propice al celor mai suculente revelatii". Acum simte o nevoie aproape fizica de a se adanci in detaliile crimei, cu atat mai mult cu cat, fiind implicate rude de-ale sale, considera ca il priveste personal si simte ca, descurcand itele acestei afaceri despre care ziarele nu prea au vorbit, va afla si cheia unor tensiuni politice ale epocii. Raportul Procuraturii contrazice martorii oculari. Proprietara galeriei ce organizase petrecerea cu incidentul, in urma caruia si fiul ei avea sa moara mai tarziu, matusa lui Miguel, fiica unei evreice exilate influente, Balmorán "care canta si danseaza", fiecare are propria versiune si propriile crampeie de memorie, selective, filtrate dupa criterii necunoscute. 
Crima pasionala sau politica? Accident? O reglare de conturi? Sub pretextul pregatirii unei carti despre anul 1942, investigatorul gaseste subiecte ce ar putea interesa personajele martore ale evenimentului asupra caruia incearca sa faca lumina ca sa le castige increderea ori sa le ofere un fir calauzitor printre amintiri. Pornind de la el, avem o prima masca, a celui ce construieste o poveste pentru a-i servi scopurilor. Urmeaza apoi celelalte masti sub care, in 1942, se ascundea fluxul de emigranti ce stergea identitati si le reconfigura, proteja personalitati europene ce alesesera exilul ca sa ia viata de la capat: politicieni, bancheri, evrei, revolutionari, aventurieri, cu totii alcatuiesc o galerie de portrete, un cor bizar ce-si rosteste, prin fiecare membru, pe rand, monologul in fata cititorului, unele rational, precis, altele logoreic, delirant, paranoic sau lucid, afectat sau natural. 
Este interesant de vazut cum comedia de situatie provocata  in mod traditional de confuzia personajelor se transforma aici in tragedie, cum premisele se rastoarna si se reconfigureaza cu fiecare marturie. Iar titlul, un tribut adus unei comedii muzicale din 1929, are si el acum, la sase ani de la ultima editie a festivalului muzical german cu acelasi nume, ceva macabru, o premonitie funesta, ca o ancheta detectivistica ce scoate la iveala un alt asasinat, nebanuit la inceput. 
Daca faptasul este sau nu gasit, e mai putin important, nu e genul acela de carte. Pitol nu scrie romane politiste, foloseste intriga doar ca pretext pentru a broda pe ea istorii fixate intr-un cadru general suficient de enigmatic pentru a se sustine singur, in care adevarurile incomode sunt greu de spus si perceptia asupra faptelor se intrevede printre aluzii, ipoteze, discutii conduse cu grija, pentru a nu redeschide ranile vechi, conversatii cu personaje invaluite in mistere, care se ascund si dupa treizeci de ani in spatele mastilor. Pe masura ce descoperim mai multe, parca intelegem tot mai putin din ceea ce s-a petrecut, insa cronica vietii mexicane se contureaza tot mai precis, intr-un roman social la fel de extravagant ca si cel cu egreta, minimalist ca exprimare, excentric ca forma, prin istoriile ce-l presara.
"- Dreapta radicala si cercurile financiare care pana atunci formau un tot, au inceput sa dezvolte drumuri paralele, uneori, in aparenta, foarte diferite. Bogatasii din Guadalajara, cei vechi, nu mai pridideau sa-i incurajeze pe argati sa le taie in continuare urechile invatatorilor de tara; in schimb, fiii lor, cand veneau in Mexic, se duceau la mondenul "Casanova", in speranta ca il vor vedea pe regele Carol dansand cu Lupeasca. Sunt mii de elemente care trebuie recuperate, lamurite, ordonate in perioada asta. Si tine cont ca abia am inceput sa le dau tarcoale, sa le adulmec."
Un context in care este din ce in ce mai greu sa intelegi cine este fiecare, o promisiune a secretelor ce infasoara intreaga lume recuperata in carte...

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.