Truman Capote - Acum ne despartim. Povestiri inedite
Dupa vreo doua romane care n-au reusit sa ma captiveze, ma intorc la proza scurta. Stiti cum se intampla, ai o relatie de lunga durata cu o carte care se termina dezamagitor, cateva aventuri mici sunt numai bune pentru a reveni pe linia de plutire a angajamentelor pe termen lung. Evident ca nu pornesc niciodata la drum cu gandul ca nu va merge. Nu as citi o carte doar asa, sa mi-o trec in CV, fara sa ma mane nimic spre ea. Nu spun ca nu s-a intamplat niciodata, dar atunci aveam obligatii scolaresti si vremea aia a apus demult. Cand timpul se mai imputineaza si se mai formeaza gusturile, devii mai selectiv.
Citind cele 14 povestiri ale volumului de fata, nu ma asteptam sa gasesc opera unui maestru, ele sunt rodul unei minti fragede si al unei experiente de viata limitate, sunt trecute mai mult prin filtrul emotiilor decat al tehnicii literare. Tocmai de aceea, impactul lor este unul imediat, starnit la nivelul primar de sentimentele carora le dau glas. O stiam de cand am citit Asta este pentru Jamie in revista iocan si tot atunci mi-am propus sa citesc si celelalte povestiri din volum, pentru ca stilul tanarului Capote are o prospetime si o sinceritate cuceritoare. Cu naivitatea varstei, vede detalii pe langa care altii trec nepasatori si simte cu sensibilitatea si curiozitatea avida de a descifra natura umana a adolescentului care era cand a scris aceste texte.
Multe dintre personajele fragmentelor reunite in volum sunt copii sau tineri interiorizati, neadaptati, misteriosi sau marginalizati. Interactioneaza dificil cu adultii, le analizeaza din exterior lumea mult prea complicata pentru inocenta lor. Primele intalniri cu experientele generale ale vietii (cu iubirea, cu moartea) sunt privite de Capote, aflat la varsta eroilor sai, cu empatie si poate tocmai in asta sta secretul capacitatii de a le comunica cititorilor. Isi plaseaza intamplarile in oraselul american tipic din sud de unde orice tanar viseaza sa evadeze, in zonele mlastinoase din care primejdia pandeste cu mai multe chipuri, fie ca se contureaza in imaginea unui criminal periculos cautat de localnici sau a sarpelui veninos.
Doua dintre povestiri ne scot complet din lumea proaspata si ingenua a copiilor. Strainul familiar ne duce in extrema cealalta, in universul unei batrane a carei singura placere pare sa fi ramas aceea de a vedea cum le-a supravietuit cunoscutilor sai, iar Spirite inrudite ne prezinta un dialog intre doua femei ce povestesc despre moduri de a-si ucide sotii cu linistea cu care ar schimba retete culinare. In rest, aceste prime incercari literare ale lui Capote ne aduc in fata personaje si conflicte ce-i vor marca intreaga opera : albi si negri, copii si batrani, cu slabiciuni si aspiratii atat de general umane incat cititorul se apropie de ei cu tandrete si intelegere. Se observa si aici aceeasi grija de mai tarziu de a pastra in echilibru tehnica si emotia, de a ascunde in spatele unor fraze in aparenta seci un torent de sentimente, de indoieli si sperante, un fior de izolare si singuratate ce va urmari si destinul autorului, mai ales in ultima parte a vietii. Dialogurile ezitante, in care personajele isi ascund sau nu reusesc sa isi exprime trairile, nu sunt un semn de stangacie. Dimpotriva, ele reusesc, prin structura eliptica, sa exprime mult mai mult decat cuvintele explicite, cu o subtilitate impresionanta pentru un adolescent.
In afara de Asta este pentru Jamie, pe care o aminteam cu entuziasm cand am vorbit despre revista, o alta preferata a mea din volum este Traffic West, o mostra de concizie cu o capacitate de evocare izbitoare (si nu intamplator am folosit cuvantul "izbitor"). In ce fel se vor intersecta destinele a patru directori de companii cu cele ale unor tineri si al unui primar dintr-un orasel, va las sa descoperiti singuri.
E drept ca eu, in egoismul meu de cititor, m-am bucurat sa ma intalnesc cu aceste povestiri. Dar imi persista in minte o intrebare: oare ar fi trebuit sa fie publicate? Nu la noi, de indata ce au scapat in lume, e greu sa le mai opresti. La ei, in America. Atata timp cat autorul lor nu a dorit sa le aduca la cunostinta publicului si editorul le-a pastrat intr-o arhiva, mi se pare lipsit de simt etic sa se procedeze la publicarea lor... Dar ce mai conteaza etica intr-o lume guvernata de mercantilism ce nu i-a lasat lui Capote dreptul de a ramane in istoria literaturii doar prin ceea ce el a dorit sa ofere cititorilor?!
Multe dintre personajele fragmentelor reunite in volum sunt copii sau tineri interiorizati, neadaptati, misteriosi sau marginalizati. Interactioneaza dificil cu adultii, le analizeaza din exterior lumea mult prea complicata pentru inocenta lor. Primele intalniri cu experientele generale ale vietii (cu iubirea, cu moartea) sunt privite de Capote, aflat la varsta eroilor sai, cu empatie si poate tocmai in asta sta secretul capacitatii de a le comunica cititorilor. Isi plaseaza intamplarile in oraselul american tipic din sud de unde orice tanar viseaza sa evadeze, in zonele mlastinoase din care primejdia pandeste cu mai multe chipuri, fie ca se contureaza in imaginea unui criminal periculos cautat de localnici sau a sarpelui veninos.
Doua dintre povestiri ne scot complet din lumea proaspata si ingenua a copiilor. Strainul familiar ne duce in extrema cealalta, in universul unei batrane a carei singura placere pare sa fi ramas aceea de a vedea cum le-a supravietuit cunoscutilor sai, iar Spirite inrudite ne prezinta un dialog intre doua femei ce povestesc despre moduri de a-si ucide sotii cu linistea cu care ar schimba retete culinare. In rest, aceste prime incercari literare ale lui Capote ne aduc in fata personaje si conflicte ce-i vor marca intreaga opera : albi si negri, copii si batrani, cu slabiciuni si aspiratii atat de general umane incat cititorul se apropie de ei cu tandrete si intelegere. Se observa si aici aceeasi grija de mai tarziu de a pastra in echilibru tehnica si emotia, de a ascunde in spatele unor fraze in aparenta seci un torent de sentimente, de indoieli si sperante, un fior de izolare si singuratate ce va urmari si destinul autorului, mai ales in ultima parte a vietii. Dialogurile ezitante, in care personajele isi ascund sau nu reusesc sa isi exprime trairile, nu sunt un semn de stangacie. Dimpotriva, ele reusesc, prin structura eliptica, sa exprime mult mai mult decat cuvintele explicite, cu o subtilitate impresionanta pentru un adolescent.
In afara de Asta este pentru Jamie, pe care o aminteam cu entuziasm cand am vorbit despre revista, o alta preferata a mea din volum este Traffic West, o mostra de concizie cu o capacitate de evocare izbitoare (si nu intamplator am folosit cuvantul "izbitor"). In ce fel se vor intersecta destinele a patru directori de companii cu cele ale unor tineri si al unui primar dintr-un orasel, va las sa descoperiti singuri.
E drept ca eu, in egoismul meu de cititor, m-am bucurat sa ma intalnesc cu aceste povestiri. Dar imi persista in minte o intrebare: oare ar fi trebuit sa fie publicate? Nu la noi, de indata ce au scapat in lume, e greu sa le mai opresti. La ei, in America. Atata timp cat autorul lor nu a dorit sa le aduca la cunostinta publicului si editorul le-a pastrat intr-o arhiva, mi se pare lipsit de simt etic sa se procedeze la publicarea lor... Dar ce mai conteaza etica intr-o lume guvernata de mercantilism ce nu i-a lasat lui Capote dreptul de a ramane in istoria literaturii doar prin ceea ce el a dorit sa ofere cititorilor?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.