Coborand spre Alta, lapovita cu care ne trezisem de dimineata (sau cum s-o numi atunci cand te trezesti fara sa fi trecut prin noapte, dar dormim pe lumina ca bustenii, nu suferim deloc de insomnia lui Stellan Skarsgård din filmul cu acelasi nume sau a lui Pacino din remake-ul american, e drept ca nici nu trebuie sa ne framantam creierii sa deslusim complicatele ite ale vreunei crime) se transforma in ploaie si apoi se opreste cu totul.
Trecem pe langa Catedrala Aurorei Boreale, o constructie futurista ridicata in 2012-2013 al carei turn vrea sa reprezinte dantelariile boreale
si ne indreptam spre Muzeul din Alta, unul dintre cele 8 monumente inscrise in patrimoniul UNESCO ale unei tari pline de monumente, in special naturale. Este un muzeu ce pune accentul pe civilizatia si cultura sami locala, dar contine si cea mai mare colectie de pietre inscriptionate din nordul Europei, opera vanatorilor si culegatorilor din Epoca de Piatra, insirate de-a lungul unui traseu de vreo 7 kilometri (poti urma traseul scurt, de 3 km, sau pe cel lung, de 7). Vechimea lor se presupune a fi cuprinsa intre 2000 si 7000 de ani.
Vizitam mai intai muzeul si aflam despre miturile si legendele pe care sami le-au creat despre Aurora Boreala, considerata a fi un ajutor din cer, invocat pentru a le hotari soarta. Cand luminile scad, inseamna boala si suparare. Cand inceteaza, moarte. Nu trebuie sa superi Aurora, pentru ca iti poate taia capul. Femeile nu au voie sa iasa cu capul descoperit sub lumina ei, pentru ca le poate smulge parul. Si tot felul de astfel de credinte ce starnesc un zambet omului zilelor noastre. Daca in Groenlanda si Canada se credea ca jocul de lumini exprima dorinta mortilor de a intra in contact cu cei vii, in functie de intensitatea luminii, mitologia norsa privea Aurora mai degraba ca pe o punte intre oameni si zei. Bifrost, podul-curcubeu dintre Midgard si Asgard, este considerat de multi ca fiind Aurora Boreala ce uneste cele doua lumi.
Aflam detalii despre viata localnicilor, in principal lucratori la carierele de piatra si pescari (observati ca sticla de whiskey este un accesoriu obligatoriu al kit-ului de pescuit :))
si apoi iesim sa vedem pietrele. Pentru o mai buna observare si pentru familiarizarea cu simbolurile, cele din partea initiala a traseului au fost vopsite si sunt mai vizibile.
Din pliantul explicativ, aflam ca unicitatea site-ului de la Alta (omul preistoric avea o inspiratie deosebita in localitatile care incep cu Alta(mira)?) consta in varietatea figurilor. Majoritatea reprezinta animale, reni si elani mai ales, dar si pasari, pesti, ursi. Mai sunt obiecte, plase de pescuit, arcuri, sulite, precum si figuri umane care indeplinesc diferite activitati zilnice, precum si ceremonii ce vorbesc despre o epoca in care triburile din interiorul continentului se adunau aici, pe malul marii, pentru a participa la ritualuri si a-si impartasi experientele.
Pe masura ce pamantul s-a ridicat din apa, noi figurine au fost sapate in piatra, astfel ca desenele mai vechi se afla in partile de mai sus, cele mai noi pe partea de jos a pietrelor, stratificandu-se in vreo trei epoci geologice. De aceea vechimea lor nu se poate compara cu imaginile produse de omul primitiv acum 20.000 de ani in Franta sau Australia, zona fiind scufundata in acele timpuri.
Locul aflandu-se pe malul marii, sunt destul de greu de impiedicat eroziunea si depunerea de nisip sau muschi pe suprafata pietrelor, care sunt curatate periodic. De asemenea, lumina zilei are un rol foarte important in claritatea imaginilor. Era cam nor cand am fost noi, se puteau distinge, dar nu cu claritatea cu care sunt fotografiate in pliant.
Semnificatia unor imagini este greu de intuit, asa ca ghidul tiparit se intrece in explicatii care mai de care mai fanteziste, unele dand senzatia ca vor sa inceapa un banc: "A bear and a halibut meet on the seabed. Was the bear an assistant whose job was to ensure that the halibut would let itself be caught? Is it a story of the bear's ability to wander between different cosmological worlds? Or is it simply like a picture from a photo album boasting about a huge halibut that was as big as a bear?" Cine sa-i inteleaga pe locuitorii acestor regiuni de acum 7000 de ani?
In imaginea de mai sus, de exemplu, unii au vazut in figura ovala din coltul din dreapta sus o cometa.
Vizita a devenit mai curand amuzanta cand am inteles ca pana si pentru cercetatori semnificatia imaginilor este un fel de ghicit in cafea, asa ca am inceput sa ne intrecem in fabulatii privind noima desenelor. Presupun ca imaginatia omului primitiv era mult mai practica, mai orientata spre faptele concrete. Sau poate arta rupestra era o proiectie a temerilor, aspiratiilor si legendelor lumii in care traiau? O banda desenata? Cine sa stie?
De ce as pune o poza cu toaleta? Pentru ca nu este o simpla toaleta, ci un adapost anti-atomic.
Detalii, mai jos.
Peace to the world zic si eu (si nu pot sa nu ma gandesc la omofonie dat fiind contextul) si ne continuam drumul spre Narvik, baza militara germana de submarine in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
De-a lungul drumului, vedem fiordul unde, in timpul razboiului, era ancorat cuirasatul Tirpitz, cea mai mare nava de razboi germana, cea mai scumpa si mai putin folosita, vanata de Churchill, care o considera un pericol pentru convoaiele care alimentau URSS. Dealul pe care il vedeti in prim-plan este, de fapt, un crater lasat de una dintre bombele Tallboy care au atacat-o.
Una singura a atins Tirpitz, dar a fost de ajuns pentru ca nava sa fie mutata pentru reparatii la sud, pe la Tromsø, unde avea sa fie scufundata cateva saptamani mai tarziu. Chiar daca nu a participat efectiv la razboi, prin simpla existenta, prin faptul ca Aliatii au angajat o multime de resurse ca sa o distruga, a reprezentat in momentul respectiv un avantaj al nemtilor. Mai multe despre razboiul nordului (nu cel al lui Jon Snow), data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.