Corporateza

Nu ma mai pot abtine! Chiar daca nu e in spiritul blogului (avantajul fiind ca e al meu si pot sa-i schimb spiritul cum vreau, dupa propria dispozitie), trebuie sa-mi vars aici oful, ca nu mai rezist. Mi-e mila de limba romana, as vrea sa pot sa fac ceva pentru ea, sa o ajut cumva, dar nu pot decat sa ma uit cu neputinta de pe margine cum este sufocata, inghitita, disecata, transformata. N-am sa incep sa-i cant prohodul, chiar daca am invatat candva la scoala ca "limba noastra-i o comoara, in adancuri infundata", fiindca stim cu totii ca este vie si tocmai de aceea sufera o permanenta transformare, ingloband noile realitati, pentru ca semnificantul sa tina pasul cu semnificatul (mi-a mai ramas o amintire vaga de la cursul de lingvistica) . 

Problema apare atunci cand contextul face ca tot continutul semantic sa se bulverseze... ati crede ca apare "limbajul de lemn"? Nuu, oamenii prefera sa-si inchipuie ca am trecut de epoca asta, ca e un concept invechit, comunist, care nu se mai aplica realitatilor din Romania nesocialista. Asa ca a revenit la moda jargonul, diferit de terminologia de specialitate. Exista jargon IT, jargon medical, jargon juridic (ma amuza, dar imi da in acelasi timp si un sentiment de discomfort cand un notar spune despre cineva ca "face vorbire"), sa zicem ca aici inteleg conceptul, este sentimentul de apartenenta la o breasla din care neinitiatii sunt exclusi :).

Dar ce nu pricep absolut deloc si-mi da fiori pe sira spinarii de cate ori o aud, este "corporateza". Aici nu mai e vorba de un jargon, pentru ca domeniile corporatiste sunt prea variate, ci de o intreaga conspiratie impotriva limbii romane, asociata cu o spalare pe creier a angajatilor, soldati ai unui regiment in care trebuie sa respecte reguli stricte ascunse sub aparenta unei infatisari prietenoase si zambitoare. Exact asa ajunge sa fie si limbajul, fals prietenos,  dar indepartat de sens, pompos colocvial si redundant, ascunzand o amenintare de care victimele isi dau seama abia dupa ce au plecat din companie sau, daca sunt prea inversunati sa-si construiasca o cariera, niciodata. 

Intr-o epoca in care calculatorul ajunge sa creeze anumite stereotipii lingvistice, romgleza nu este chiar de condamnat, sa zicem ca accept sa forwardez pentru feedback niste documente necesare pentru un debriefing in care sa ne sheruim impresiile ca sa ne focusam pe targetul propus. Unele cuvinte preluate ca atare sau adaptate sunt de inteles. Mai toti avem Windows in engleza, asa ca "taie si lipeste" au o conotatie foarte arhaica si mestesugareasca, recunosc ca n-as putea sa le folosesc pentru un calculator. Altele poate sunt neologisme care acum dau o usoara senzatie de pretiozitate, dar ce pretiosi nu au fost ridicoli la vremea lor?! In secolul 19, cand mai toti romanii cu pretentii studiau prin Franta, ne-am umplut de neologisme franceze,  unele au devenit acum arhaice, altele isi urmeaza traiul firesc in limba.

Daca ar fi vorba doar de romgleza, as avea mai multa toleranta, fiindca toti cutreieram pe campiile Internetului (era sa zic ale Armaghedonului, ca tot imi face cu ochiul electronic cartea Martei Petreu) si, vrand-nevrand, ne contaminam. Uneori ne vin mai la indemana expresii preluate ca atare, but it's ok, atata timp cat sunt folosite cu moderatie si cat poti sa eviti momentul penibil in care sa te intrebi, ca un sclifosit care a petrecut nu stiu cati ani prin strainatate  "cum se zicea in romana la asta?". 

Insa corporateza ma deranjeaza cel mai mult prin atitudinea ei aroganta (ca sa nu spun nesimtita) fata de limba. Vrand sa faca sens, ajunge sa maltrateze sensul. Nu mai aplici ceva, ci pentru ceva (un post), mitingul nu mai este o adunare de oameni (extrem de multumiti si recunoscatori partidului inainte de '89, extrem de nemultumiti si frustrati dupa), ci ii schimbam un "i" cu doi de "e" pentru a-l transforma intr-o sobra intalnire de afaceri, nu mai agream pe cineva sau ceva, ci asupra unui lucru si, in general, confuzam (da, stiu, chiar eu comit acum un barbarism, in limba romana s-au preluat doar adjectivul si substantivul) limba cum putem mai mult, si revarsam pe mosie siragul de piatra rara (ca sa revin la poezia cu care am inceput) strecurand din ce in ce mai multe cristale Swarovski prin ea, ca sa luceasca mai cu spor si sa ne duca pe culmile performantei si optimizarii carierei in cadrul corporatiei... 

Pana la urma, nimeni si nimic nu este de neinlocuit, nici chiar limba romana...
Dar hai sa ma opresc aici cu samaluiala, daca a fost dreapta sau potanga, va las sa chibzuiti singuri!