Jess Walter - Viata financiara a poetilor
Ca sa fac haz de necaz, probabil ca nu e nevoie sa cititi o carte care sa va spuna ca viata financiara a poetilor, atunci cand se lasa numai in seama muzelor, este falimentara. Dar privind coperta zambareata, ne dam seama ca, indiferent de situatie, chiar daca nici poezia, nici jurnalismul, nici afacerile nu aduc liniste materiala, cum se intampla in cazul eroului lui Jess Walter, simtul umorului nu dispare nici in cele mai potrivnice imprejurari. Matt, un barbat casatorit, de varsta mijlocie, cu doi copii si un tata afectat de dementa senila, este un supravietuitor ce ne ofera un zambet, dovedindu-se tot mai puternic dupa fiecare incercare, desi isi vede viata bulversata. Lanseaza un site de poezie si investitii (ce asociere mai buna putea fi intre sferele abstracte ale sufletului si concretul vietii cotidiene?), da faliment, este incapabil sa-si plateasca ratele la casa cumparata inainte de declansarea crizei economice, simte ca sotia il insala, dar nu se afunda in depresie. Sunt lucruri pe care multi americani le-au trait. Insa mai putini au plecat in miez de noapte sa cumpere lapte pentru copii si s-au trezit inhaitandu-se cu niste pusti, fumand marijuana, povestindu-le viata si oferindu-le laptele scump abia cumparat. Invitandu-si cititorii la empatie, Matt se autocompatimeste:
"Pune-te in locul meu in povestea asta cu lihnitul si cu amaratul, cu paranoicul tipand de frica, cu copiii flamanzi, singuratici si pierduti, dezamagiti de tatii lor someri, barbati distrusi de cuptorul cu microunde al istoriei, o generatie de nefericiti fara noroc, de tati inutili care nu se pricep sa faca lucrurile sa mearga, care habar n-au ce sa faca cu viata lor, ci doar merg acasa, se uita la copiii scosi din incubator, care se holbeaza la bolurile cu cereale uscate si marturisesc...
- Imi pare rau, dar Skeet a baut tot laptele... chiar inainte sa o ia razna."
Si nu o ia razna, chiar daca tot universul ii este un haos. Mai sunt rabufniri precum cea de mai sus, momente de criza deghizate cu cinism si umor de acest poet mediocru ce a analizat finantele pana a ramas fara ele. Cand existenta se prabuseste si pe plan material si amoros, ajungem la vorba romaneasca "sanatate sa fie, ca le-om duce noi pe toate". Iar sanatatea mentala are doi stimuli: iarba, asociata mai intai cu regresia in tineretea lipsita de griji, apoi cu speranta unui nou inceput, pentru revenirea pe linia de plutire, si mentalitatea aceea americana a succesului si a visului care spune ca orice om, cat timp este viu si poate sa munceasca, trebuie sa aspire la implinirea financiara. Pentru cei care au vazut serialul Breaking Bad, imaginea lui Matt incepe sa se suprapuna peste chipul lui Walter White, un barbat la fel de departe de tipologia dealerului de droguri pana cand disperarea il impinge sa-si foloseasca talentele de chimist in producerea de metamfetamina.
Cartea are o desfasurare similara cu bancul ala cu evreul care-i spune rabinului ca are casa prea mica si este sfatuit sa bage in ea si pasarile, si vaca si ce mai are omul prin curte, pe sistemul "te plangi ca ti-e rau? stai sa vezi ce inseamna rau cu adevarat!". Te plangi ca n-ai bani sa-ti platesti datoriile? ce ar fi sa faci si mai multe si sa adaugi si niste probleme cu politia?! La fel se si termina, "acum scoate tot din casa". Chiar daca unele probleme nu se rezolva, dupa toate peripetiile prin care a trecut eroul nici nu mai par atat de grave.
Este un roman optimist, vesel, usurel, genul care nu-ti lasa amintiri prea profunde, dar petreci timp placut in compania lui, un fel de chick lit masculin in care problemele barbatilor se dovedesc mai reale decat ale femeilor si tantarul nu devine armasar, dimpotriva, atitudinea de invingator transforma calul intr-un tantar. Are defectele lui, cele mai vizibile fiind versurile si un deznodamant neconvingator si previzibil ce protejeaza eroul de marile probleme, dar in perfect acord cu constructia concesiva a cartii. In ciuda a orice, exista speranta ca totul va fi bine. Dar compenseaza printr-un simt al umorului ce transforma batranetea senila intr-una senina si plina de amintiri frumoase, la ani-lumina distanta de orice retorica lacrimogena, atinge tangential si radiografia unei societati pe marginea prapastiei crizei. Pastreaza un aer de vara, de buna-dispozitie, potrivit momentelor cand vrei sa lasi totul deoparte, sa-ti trimiti, vorba reclamei, chiar si ratele in vacanta si sa te relaxezi.
"Pune-te in locul meu in povestea asta cu lihnitul si cu amaratul, cu paranoicul tipand de frica, cu copiii flamanzi, singuratici si pierduti, dezamagiti de tatii lor someri, barbati distrusi de cuptorul cu microunde al istoriei, o generatie de nefericiti fara noroc, de tati inutili care nu se pricep sa faca lucrurile sa mearga, care habar n-au ce sa faca cu viata lor, ci doar merg acasa, se uita la copiii scosi din incubator, care se holbeaza la bolurile cu cereale uscate si marturisesc...
- Imi pare rau, dar Skeet a baut tot laptele... chiar inainte sa o ia razna."
Si nu o ia razna, chiar daca tot universul ii este un haos. Mai sunt rabufniri precum cea de mai sus, momente de criza deghizate cu cinism si umor de acest poet mediocru ce a analizat finantele pana a ramas fara ele. Cand existenta se prabuseste si pe plan material si amoros, ajungem la vorba romaneasca "sanatate sa fie, ca le-om duce noi pe toate". Iar sanatatea mentala are doi stimuli: iarba, asociata mai intai cu regresia in tineretea lipsita de griji, apoi cu speranta unui nou inceput, pentru revenirea pe linia de plutire, si mentalitatea aceea americana a succesului si a visului care spune ca orice om, cat timp este viu si poate sa munceasca, trebuie sa aspire la implinirea financiara. Pentru cei care au vazut serialul Breaking Bad, imaginea lui Matt incepe sa se suprapuna peste chipul lui Walter White, un barbat la fel de departe de tipologia dealerului de droguri pana cand disperarea il impinge sa-si foloseasca talentele de chimist in producerea de metamfetamina.
Cartea are o desfasurare similara cu bancul ala cu evreul care-i spune rabinului ca are casa prea mica si este sfatuit sa bage in ea si pasarile, si vaca si ce mai are omul prin curte, pe sistemul "te plangi ca ti-e rau? stai sa vezi ce inseamna rau cu adevarat!". Te plangi ca n-ai bani sa-ti platesti datoriile? ce ar fi sa faci si mai multe si sa adaugi si niste probleme cu politia?! La fel se si termina, "acum scoate tot din casa". Chiar daca unele probleme nu se rezolva, dupa toate peripetiile prin care a trecut eroul nici nu mai par atat de grave.
Este un roman optimist, vesel, usurel, genul care nu-ti lasa amintiri prea profunde, dar petreci timp placut in compania lui, un fel de chick lit masculin in care problemele barbatilor se dovedesc mai reale decat ale femeilor si tantarul nu devine armasar, dimpotriva, atitudinea de invingator transforma calul intr-un tantar. Are defectele lui, cele mai vizibile fiind versurile si un deznodamant neconvingator si previzibil ce protejeaza eroul de marile probleme, dar in perfect acord cu constructia concesiva a cartii. In ciuda a orice, exista speranta ca totul va fi bine. Dar compenseaza printr-un simt al umorului ce transforma batranetea senila intr-una senina si plina de amintiri frumoase, la ani-lumina distanta de orice retorica lacrimogena, atinge tangential si radiografia unei societati pe marginea prapastiei crizei. Pastreaza un aer de vara, de buna-dispozitie, potrivit momentelor cand vrei sa lasi totul deoparte, sa-ti trimiti, vorba reclamei, chiar si ratele in vacanta si sa te relaxezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.