Cuvantatori si necuvantatoare

Gerald Durrell - Familia mea si alte animale

Cu riscul ca modul in care imi selectez cartile sa vi se para extrem de superficial, o spun: am cumparat cartea dintr-un impuls, fara sa stiu nimic despre ea sau despre autor. Pentru ca pur si simplu nu pot sa rezist in fata unei bufnite, una din creaturile mele preferate (sa va spun ca iubesc si rozatoarele, de orice fel, inclusiv sobolanii :)?)! Si coperta este doar inceputul perindarii unui lung sir de fiinte, care mai de care mai interesante. Never judge a book by its cover, zice o vorba de a carei intelepciune incep sa ma indoiesc acum, dupa ce am terminat-o, dimpotriva: Always judge a book by its cover! Mi-a placut bufnita, mi-a placut si cartea.

Cuvantul "in aparare" (de ce o fi atat de defensiv autorul?) ce prefateaza volumul incepe asa:

"Aceasta este povestea celor cinci ani pe care eu si familia mea i-am petrecut pe insula greceasca Corfu. Am intentionat la inceput sa fac o relatare usor nostalgica a istoriei naturale de pe aceasta insula, dar am comis greseala grava sa-mi introduc familia in primele pagini ale cartii. De-ndata ce s-a vazut pe hartie, s-a apucat sa se instaleze si sa invite musafiri cu care sa imparta capitolele. Numai cu mare greutate si cu nenumarate siretlicuri am reusit sa retin cateva pagini ici si colo pe care sa le dedic exclusiv animalelor."

Am cumparat-o fara prea multe iluzii, crezand ca este o carte cute. Am gasit insa in ea mult mai mult, o carte si nostima, si vesela, si plina de delicatete fata de lumea necuvantatoare, si amuzanta, si nostalgica, si informativa, biografic si zoologic vorbind. In ciuda celor spuse la inceput, autorul, naturalist de formatie, nu pierde nici un prilej de a-si include obiectul pasiunii in peripetiile familiei formate dintr-o mama cu patru copii, trei baieti, o fata si un caine (da, stiu, noi, cainofilii, ne includem intotdeauna prietenul ca membru cu drepturi depline al familiei!). O familie engleza ce constata intr-o buna zi ca vremea mohorata nu-i mai prieste si ar fi cazul sa se mute in insorita Grecie.
In realitate, lucrurile s-au petrecut putin altfel: fratele mai mare si mai cunoscut iubitorilor de literatura al lui Gerald, Lawrence, traia deja acolo cu sotia lui (care nu apare in peisaj) atunci cand restul familiei s-a mutat in Corfu. Dar autorul a preferat probabil sa pastreze familia unita in volum. Pe langa fratele cel mare deja mentionat, preocupat tot timpul de scris, ii mai include pe mama, o persoana toleranta cu pasiunile copiilor, pe fratele Leslie, pasionat de armele cu care exerseaza, spre disperarea celorlalti, tirul in cutii de metal si uneori si in pasari (asta nu mi-a placut deloc) si pe sora Margo cea cocheta. Gerry este mezinul, care observa cu privirea atenta a omului de stiinta ce avea sa devina, dar si cu cea fascinata de copil iubitor de animale, lumea marunta din jur, cu ritualurile si obiceiurile ei. Si mai este cainele Roger, partener fidel in incursiunile in cautarea de noi exemplare si specii pe insula. Date fiind conditiile, in ciuda micilor conflicte, armonia e demna de apreciat si intelegerea pentru manifestarile mezinului de invidiat avand in vedere personalitatile si interesele atat de diferite. 

Gerry este fascinat de lumea marunta ce misuna printre frunze si firele de iarba, o lume pe care o descrie cu imaginatie, pasiune si sensibilitate: 

"Ceea ce mi-a spus despre paianjenul cu trapa ma obseda: fiinta ghemuita in tunelul matasos, tinand usa inchisa cu ghearele incarligate, ascultand miscarea insectelor defiland pe muschiul de deasupra. Ma intrebam ce rasunet aveau lucrurile pentru acest paianjen. Imi puteam lesne inchipui ca un melc se tara pe deasupra trapei cu un zgomot ca atunci cand dezlipesti incet un plasture. Un miriapod ar rasuna ca un detasament de cavalerie, o musca ar tropai cu pasi vioi, facand pauze ca sa-si spele labutele, sunet inabusit, asemenea unui raspel in actiune. Gandacii mai mari, am hotarat eu, ar rasuna ca un tavalug, pe cata vreme cei mici, buburuza si altele, vor trece pe deasupra muschiului ca o masinuta cu motor."

Sa nu va imaginati o carte contemplativa, alcatuita doar din descrieri ale faunei, desi mie mi-ar fi fost suficient si atat pentru a o indragi. Nu de putine ori, obiceiurile viitorului om de stiinta genereaza panica in mijlocul familiei, creand o intreaga harababura, ca de exemplu atunci cand aduce in casa un scorpion cu tot cu pui ce nu intarzie sa se raspandeasca pe masa ori doua cotofene extrem de curioase, generand situatii hazlii pe care autorul le reda cu umor si cu o tandrete ce-l face sa personifice (aici mi s-a parut un mic exces) totul, de la animale la vegetatie, de la mobilier la fenomene meteorologice. 

Daca nevoia de a studia mai de aproape ce l-a impins pe micul naturalist sa aduca in casa prieteni cu o soarta mai fericita sau mai putin fericita (printre care testoasa Ahile cea iubitoare de fragi, porumbelul Qualsimodo, testoasa cu un singur ochi, doamna Ciclop, bufnita Ulise, soparla gecko Geronimo) este de inteles, nu am inteles, in schimb, modul in care au putut convietui in aceeasi casa un iubitor de animale si fratele sau vanator, pentru care uciderea lor e prilej de amuzament... poate la 10 ani lucrurile sunt altfel percepute. Si mai este un amestec ciudat de  curiozitate a biologului, de observatie detaliata a vietii din jur pe care o relateaza ca intr-un documentar Animal Planet si cruzime infantila a unui copil ce nu ezita sa ia pui din cuib sau testoase din mediul lor natural si sa le aduca in casa.

Insa mi-a placut mult pasiunea contagioasa cu care Gerald, intorcandu-se in copilarie si redevenind Gerry, ne vorbeste despre lumea aceea minuscula pe care in general o ignoram, atunci cand nu o detestam, cea alcatuita din insecte, melci, reptile. Fiind prima parte a trilogiei dedicate perioadei petrecute in Corfu, astept cu interes continuarea. Mai vreau si alte animale!