Monday, 28 November 2011

Schimbari cu pasi mici


The Help

Pentru a schimba ceva in oranduirea sociala, nu este nevoie neaparat de acte de eroism, de sacrificiu, de jertfe... Uneori schimbarile marunte sunt cele care isi pun amprenta in timp, care pot face diferente.
Ne aflam in Johnson, Mississippi, la inceputul anilor '60, o perioada in care emanciparea femeilor se face simtita, insa doar in randurile populatiei albe. Cam fiecare reprezentanta a clasei de mijloc are o servitoare de culoare ce se ocupa de casa si de copii, femei care, in ciuda atasamentului si dragostei copiilor, ce le percep adesea ca pe o a doua mama, sunt de fapt considerate inferioare, tinute la distanta de familie, obligate sa foloseasca o toaleta separata in casa, orice apropiere fiind vazuta ca o injosire sau ca o posibila sursa de imbolnavire. 
In acest context, Skitter, o tanara scriitoare alba, incearca sa se apropie de lumea lor, a servitoarelor, sa le asculte povestile si sa le adune intr-o carte. O vad pe Emma Stone in primul sau rol mai serios si ma bucur ca a iesit cumva din umbra comedioarelor usurele, merita mai mult, fiind una din cele mai promitatoare actrite tinere. Din pacate pentru ea, prestatia ii este aici umbrita de cele doua protagoniste de culoare, probabile candidate la Oscarul de anul viitor, si nu doar dintr-un politically (in)corectness pe care reprezentantii Academiei de Film il practica de ceva ani, in virtutea caruia filmele cu homosexuali, negri sau bolnavi de SIDA au o mai mare pondere in preferintele lor cand vine vorba de nominalizari la sectiunile "cel mai bun film" si "cel mai bun actor", ci pentru ca filmul acesta ar merita intr-adevar cel putin o nominalizare, dand nastere unor personaje puternice si versatile. Scenariul le ajuta in acest sens, mentinand echilibrul intre momentele dramatice, tensionate si cele comice, are o cursivitate in care nimic nu este fortat si nefiresc, nimic nu este nelalocul sau.
Lumea din The Help este o lume integral feminina in care personajele masculine, in rarele momente cand apar, sunt doar trecatoare, fara niciun fel de impact, fara nicio putere de decizie atunci cand nu sunt ridicole sau ridiculizate. Femeile sunt singurele care decid, care isi iau soarta in mana si inteleg ca un act de curaj marunt, chiar daca neasumat integral (cartea lui Skitter va fi publicata sub semnatura anonima si cu schimbarea numelor personajelor), este totusi un pas inainte, un mod de a atrage lumii atentia asupra necesitatii eradicarii rasismului. Filmul ne poarta prin stari diferite, de la emotie la indignare, de la duiosie sau tristete la buna-dispozitie.
Nu pot sa fac o comparatie cu cartea, pe care nu am citit-o, din ce am auzit despre ea senzatia mea este ca filmul contureaza mult mai bine personajele. Poate mai mult decat orice emotioneaza in acest film firescul situatiilor si modul in care ele evolueaza : da, oamenii se tem, nu vor sa riste ca vorbind sa-si piarda  locul de munca, dar treptat revolta si constientizarea necesitatii unei schimbari isi fac loc in sufletul lor. Este nevoie ca o persoana sa dea un exemplu pentru a transforma curajul intr-un vehicul purtator al frustrarilor si nemultumirilor, pentru a trage un semnal de alarma asupra segregarii rasiale. O carte nu poate modifica mentalitati inradacinate intr-o societate, dar poate mari respectul de sine al celor care s-au lasat exploatate atata timp, poate resuscita mandria calcata in picioare de insensibilitatea celor ce considera ca lumea este doar pentru albi. 
Admit ca este un film tezist, dar jocul actritelor si scenariul fac toti banii. Poate m-as putea plange de un anumit tipar, o liniaritate a abordarii care face ca, in afara de 2-3 personaje (dintre care unul pluteste intr-o lume a lui, un fel de Marylin Monroe diafana si departe de orice realitate cotidiana), restul albilor sa fie toti rai si neintelegatori la drama umana, iar persoaneje de culoare sa fie toate bune, simpatice, pline de haz si farmec.
Chiar daca tematica nu este neaparat una feminista, cumva percep filmul asta ca pe unul feminist, care afirma drepturile femeilor de culoare (fiindca barbatii nu prea sunt luati in seama si la un moment dat unul dintre personaje reuseste sa se elibereze si de sub teroarea violentei familiale) ce prezinta, mai mult decat un tablou social, personalitati puternice, apte sa-si ia destinul in mana si sa contribuie, pe masura puterilor lor, la marea schimbare a istoriei, fara ostentatie, cu toate slabiciunile umane firesti.

No comments:

Post a Comment