Wednesday, 6 May 2015

Fabrica de iluzii


Teodor Baconschi - Facebook. Fabrica de narcisism

"Acest eseu se afla in mainile dumneavoastra pentru ca sunteti sau veti fi un client al Facebook Inc. Aveti probabil propria pagina, ceea ce presupune ca sunteti fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete - sau chiar utilizatorul lor alternativ."
Gresit! Acest eseu a ajuns in mainile mele tocmai pentru ca nu sunt si nu voi fi client Facebook Inc si tot incerc, de cand a aparut, sa inteleg fascinatia maladiva a oamenilor pentru etalare, pentru insailatul momentelor efemere ale maruntelor vieti inaintea unei multimi aparent fascinate. Nu neg utilitatea Facebook-ului ca instrument de promovare a unei cauze, a unei afaceri, a imaginii unei persoane publice, puterea de a rasturna guverne, o utilitate pe care autorul cartii nu o ia in discutie sau, cand o face, in ultimul caz al enumerarii, o trateaza cu partinirea si dezaprobarea caracteristica unui reprezentant al clasei politice. Dar nu inteleg nici dorinta oricarui anonim de a deveni vedeta pentru cateva secunde, de a le da celorlalti iluzia ca viata lui insignifianta este cea mai minunata pentru ca si-a cumparat mai stiu eu ce sau a baut o bere in vreo carciuma, ajungand el insusi sa creada in imaginile prefabricate, imbunatatite, sa se indragosteasca de acel individ pe care oglinda admiratiei celorlalti i-l pune in fata. Aceasta "fabrica de narcisism", cum o numeste Teodor Baconschi, ii face pe "angajatii" ei sa devina dependenti de like-uri, de aprobarea si admiratia celorlalti, ce le definesc intr-atat existenta incat si sfarsitul le va fi marcat, ironic, cu un numar de apasari ale butonului miraculos aducator de fericire, cum am vazut de multe ori, intr-o macabra inversiune a sensului, anunturi mortuare urmate de : "1000 people like this".
Nu am gasit ce cautam in eseul de fata. Nu este o carte care sa ma ajute sa inteleg resorturile valorizarii sinelui prin ochii celorlalti, goana dupa recunoastere si afirmare, fiindca autorul se situeaza chiar pe o pozitie mai reticenta decat a mea, nu atat in raport cu Facebook-ul propriu-zis, cat cu internetul. Abordeaza fenomenul din perspectiva antropologiei culturale si a teologiei la scara mare, fara sa acorde prea multa atentie laturii psihologice, care m-ar fi interesat mai mult. Aducand in discutie homo religiosus si homo symbolicus, porneste de la verdicte precum "pendulam intre revelatie si idolatrie, intre Dumnezeul cel Viu si chipurile cioplite. Tertium non datur. Religio - care, in etimologie ciceroniana, deriva din verbul "a lega" - este cuvantul care ne defineste optim conditia." Si homo ludens, homo faber si atatia altii? Nu pot vedea natura umana rezumata ultimativ prin relatiile create pe axa orizontala (intre semeni) sau verticala (cu o divinitate), sunt oameni care creeaza, invata, muncesc, se joaca, se bucura mai sincer in intimitate decat impartasind cu ceilalti. Nu dintr-un sentiment de superioritate / inferioritate / inadecvare etc., ci natural. Pe cei care nu vor sa se "lege" unde ii punem?!
Trecand prin Facebook, aceasta gura sloboda a satului ce urmareste aprobarea, admiratia si complicitatea, cartea deviaza spre cultura si tehnologia create de Internet si, reluand idei ce-mi sunt deja familiare, autorul nu-mi pare nostalgic, asa cum se temea, ci rigid, exprimand temeri si preocupari prea des auzite. Daca imaginile ce castiga intaietate in fata cuvintelor (homo videns) sau fragmentarea discursului sunt ingrijorari pe care le impartasesc, celelalte, accesibilitatea prea mare a informatiei, fuziunea haotica a maselor cu cunoasterea mi se par false probleme, similare ingrijorarii teologice de Ev Mediu privind accesul maselor la lectura altor texte decat cele religioase, ce poate cauza nebunie. Mi-au dat o neplacuta senzatie de elitism al turnului de fildes. 
Spune Teodor Baconschi: "confuzia dintre informatie, opinie si "entertainment", rafinarea tehnicilor de manipulare, banalizarea stirilor prin accesibilitatea lor instantanee si nelimitata, dar mai ales doborarea culturii inalte in numele "democratiei" sunt tot atatia factori care aplatizeaza gandirea, destituie idealurile in care parintii nostri inca aveau incredere si duc la un pesimism social masurat prin apatie civica, mediocritate si haos valoric". Si mai spune ca "Elitismul intelectual nu se opune democratizarii culturii, ci debusolarii valorice in fata careia orice forma superioara de umanitate decade."
In epoca internetului, o abilitate mai de pret decat cea de a retine si ierarhiza valoric informatia mi se pare aceea de a o selecta pe cea utila, transparenta nu poate fi un viciu al societatii. Pentru mine cele mai placute examene erau acelea la care, cu cartile si notitele pe masa, intelegeai ca nu ai de unde copia, cele care-i incurajau pe elevi/studenti sa gandeasca, sa formuleze propriile judecati si concluzii. Nu cred in "dezvrajirea lumii", ci in puterea omului de a impinge limitele vrajii tot mai departe in Univers. Chiar si eu, fara Facebook, considerat de autor cutia de rezonanta a "stirilor", gasesc numeroase site-uri si bloguri de informare. Fiecare afla ceea ce cauta, ca si in literatura, de ce ne-am ingrijora ca sunt prea multi cititori de Coelho si prea putini de Cortázar? Nu Facebook filtreaza oferta, ci background-ul cu care ajungi la el. Dar ce stiu eu, care probabil m-am inscris in "cultul decadent al postmodernitatii", asa cum il vede autorul ce deplange criza morala a lumii occidentale a secolului XXI?! Toate generatiile au vazut in progresele tehnice ale celor succesive o amenintare a ordinii si valorilor instituite.
Substituim realitatii virtualul oricand citim o opera de fictiune sau ne absoarbe un film, aceasta anesteziere pe care o condamna eseul este una constienta si tine atat cat ne dorim; noi am inlocuit batutul mingii in fata blocului cu atingerea delicata a tastelor in fata monitorului si lumea va merge mai departe, in ciuda profetiilor apocaliptice ale domnului Baconschi, ce vede o singura salvare, intoarcerea la acele valori pe care le considera formatoare, altele decat ale mele. In ciuda declaratului respect al diversitatii, in ciuda afirmatiei ca "exista nu doar decalaje cauzate de ritmuri istorice diferite, dar si bariere mentale insurmontabile, cel putin in viitorul previzibil", priveste doar la scara macrosociala, regionala sau continentala, fara sa ia in considerare posibilitatea unui adevar individual. Asa ca va spun cu regret ca volumul mai degraba m-a enervat decat sa-mi aduca mult doritele clarificari si explicatii.

No comments:

Post a Comment