marți, 19 mai 2015

I AM...sterdam - firescul legalitatii


Amsterdamul este un oras deschis si tolerant, ce se calauzeste dupa unul din principiile ce-mi sunt apropiate si mie, Leef and Laat Leven (Live and let live). De aceea influxul de rase, religii si culturi diferite a dus la o pondere de aproximativ 50% emigranti in totalul populatiei, reprezentand 176 de nationalitati diferite. Tot vreo 50% din totalul populatiei rezidente intr-un oras cotropit de turisti face parte dintr-o minoritate sexuala. Olanda a fost prima tara din lume care a legalizat casatoriile dintre persoane de acelasi sex, inca din 2001.

Am aflat ca, in ciuda acestei deschideri pe care o manifesta capitala fata de dreptul fiecaruia de a iubi pe cine doreste atata timp cat relatiile sunt liber consimtite, restul tarii, in majoritate catolic (m-as fi asteptat sa fie mai multi protestanti), este destul de conservator si nu priveste cu ochi buni aceasta "Sodoma" amenintata nu de ploaia de foc, ci de potop, de incalzirea globala ce risca sa inunde aproape o tara intreaga. 26% din teritoriul olandez se afla sub nivelul marii, cu punctul minim la aproape 7 metri adancime. Sa fie ei sanatosi printre mori, straturi de lalele si plase de pescuit, mie Amsterdamul si Copenhaga mi se par singurele orase din Europa in care as fi putut sa traiesc daca n-as fi avut incapacitatea de a-mi parasi limba materna (nu pun la socoteala Norvegia, acolo nu orasele sunt punctul de atractie, ci cotloanele izolate... cam toata tara, adica). 
Si asta nu (numai) pentru ca iarba e legala ;). Dar nu stiu cum se face ca tocmai in orasele astea totul e mult mai linistit, mai civilizat, oamenii sunt mai senini... ca sa nu mai zic ca sunt raiul biciclistilor. Da, stiu, nu mai vorbeam aici despre bici, ca destul v-am batut la cap timp de patru postari, doua lucruri mai spun si am terminat cu ele: 32.000 de km de piste de biciclete (400 doar in capitala)!!! Atat are Olanda. Nu stiam, dar m-a ajutat Google. Si n-am gresit zerourile. Dublul numarului de kilometri al drumurilor noastre nationale, cam cat cele judetene sau comunale, cu autostrazile chiar n-are rost sa fac vreo comparatie. Si asta intr-o tara cu suprafata de vreo cinci ori mai mica! Si al doilea, anual se scot din canalele din oras mii de biciclete, nu ma intrebati de ce le arunca in ele, ca nu stiu.


Gata cu bicicletele, revin la sex, v-am promis ca va povestesc. Am fost in Red Light District. Fete n-am pozat, citisem ca ar fi un gest cam imprudent. In fata cladirilor cu vitrinele unde erau expuse domnisoarele /doamnele (vreo cateva destul de coapte, dar nu ma indoiesc ca are si experienta un cuvant greu de spus), pazeau niste baieti musculosi. Nu in pozitia amenintatoare a bodyguard-ului, pareau destul de relaxati, aruncand priviri  discrete spre turisti, nu m-am prins daca erau chiar paznici sau patroni, ca pesti nu le pot zice intr-o institutie legala. Si am aflat ca, daca incerci sa fotografiezi fetele, risti sa te trezesti cu telefonul/aparatul aruncat direct in canalul din fata cladirii. Asa ca mi-am protejat instrumentul

(telefonul, ce altceva?!) si nu m-am avantat la poze. Dar pot sa zic ce-am vazut. Multe din fete, sumar imbracate, unele extrem de transparente, pareau cam plictisite. Altele nu interactionau deloc cu publicul si stateau cu nasul in telefon. Am aflat dupa aceea de la Dave, gazda noastra, ca nu-si verificau Facebook-ul, asa cum banuiam, ci erau multi-tasking, la chat, tot la serviciu adica. 
De la bordeluri la sex shopuri, magazine cu casete video (ma intreb cine mai cumpara la volumul de porn de pe net), muzee si pana la peep shows si live sex la care turistii se inghesuiau sa vada pentru numai 2 euro doua minute de sex in direct (si apoi ce faceau protagonistii? o luau de la capat? ca numai incalzirea ar dura ceva mai mult, si spun "incalzire" si nu "preludiu" pentru ca totul mi-a dat senzatia unui act mecanic, pe banda rulanta, asa ca nu regret ca inainte facusem o vizita la Abraxas si n-am mai ajuns la show), a fost o paranteza cam mare, asa ca fac un rezumat, ca deja ati uitat de unde am inceput, ziceam ca nimic nu e lasat la voia intamplarii, e o uzina de sex, totul este fabricat, la vedere, nu mai e loc de imaginatie.
Doar cateva fete mai aveau puterea/ timpul de a interactiona cu trecatorii, de a le trimite bezele si a-i indemna sa se apropie, sa le cunoasca mai bine.
Pe de alta parte, da, e bine ca exista, e bine ca nu se ascunde gunoiul sub pres, ca la noi, e bine ca prostituatele sunt prestatoare de servicii intr-un cadru legal, cu un anumit standard, si nu niste amarate nespalate care pot transmite boli sexuale, pentru ca si la noi exista prostitutie, iar interdictia nu e o forma de rezolvare a unei probleme, ci de agravare a ei, pentru ca ea va continua sa fie acolo, dar intr-o forma mai riscanta, promiscua, ce favorizeaza exploatarea sexuala.
Si ajung acum, pe aceeasi linie, la droguri. Nu e un secret ca sustin legalizarea drogurilor usoare. Am spus-o raspicat aici, consider ca plantele, "drogurile" cum le spun unii, desi alcoolul e un drog mai puternic si cu consecinte mai neplacute, nu au facut si nu vor face rau nimanui. Iar argumentul ca daca fumezi marijuana sau hasis ori consumi ciuperci (cele trei categorii legale la Amsterdam) te vor face sa ajungi la cocaina si heroina e la fel de penibil ca si cum ai spune ca daca bei bere precis o sa ajungi sa scoti sticla de spirt din dulapul cu medicamente sa o tragi la masea. Nu, nu ajungi de la plante la porcarii chimice, poti sa ajungi cel mult, din nestiinta, la etnobotanice crezand cu naivitate ca-s "botanice", cand de fapt sunt doar otrava. Vor continua sa existe bautori de spirt, asa cum exista si cocaino- si heroinomani, dar legislatia nu va acoperi niciodata, oricate bariere ar ridica, (i)responsabilitatea personala si dorinta de autodistrugere, doar va favoriza, ca si in cazul sexului, explotarea de pe piata neagra.
Nu am auzit niciodata pana acum un argument valabil al necesitatii de a interzice iarba. Poate ca nu e cea mai ardenta problema pe ordinea de zi a unui Parlament mai preocupat sa-si asigure propriul confort decat pe cel al  prostimii, dar e una care ar oferi multora momente de placuta relaxare... eventual reducand numarul de consumatori de alcool, fumatori de tutun, cazurile de cancer (mai multa iarba, mai putin tutun de stres) si durerile de oase. Daca are cineva stie un argument real si logic impotriva legalizarii marijuanei, il rog sa mi-l spuna.
In coffee shop-urile din Amsterdam nu se fumeaza tigari normale si nu se consuma alcool, numai suc.
Data fiind aceasta paranoia a "mortii albe", cum numesc unii reporteri habarnisti iarba, m-am temut sa iau cu mine chiar si o inofensiva cutie cu prajituri.
Da, contine canepa, dar sub forma de seminte. Sunt mai inofensive decat biscuitii cu mac. Semintele nu contin THC, dar daca un vames ar vedea pe emblema frunzulita, m-ar controla probabil si in anus. Asa ca am rontait acolo biscuitii (cam vechi si nu foarte gustosi) si am preferat sa evit o intalnire de gradul trei cu cretinitatea vamala autohtona...
Uite ca ma apropii de sfarsit si nu v-am aratat nici fete (ca n-aveam voie), nici niste iarba ca lumea (ca n-aveam timp si chef de poze).
 Asa ca  inchei cu inca vreo cateva imagini de pe canale: n-aveam cum altfel, intr-un oras construit pe gramezi de lemne de 11 metri inaltime (in medie), pe un teren nisipos si mlastinos, cu 165 de canale  si peste 1200 de poduri.







 
Pa, Amsterdam, sper sa te revad! Ma duc sa ma ascund printre filme si carti, numai bine ca incepe maine Bookfest si merg sa-mi fac provizii, sa am ce rumega alaturi de visele cu locuri frumoase ale lumii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.